Ministerul Finanțelor (MF) a lansat în dezbatere publică un proiect de Lege pentru completarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, demers care are la bază Scrisoarea de punere în întârziere emisă de Comisia Europeană în Cauza 2021/2229 – acțiune în constatarea neîndeplinirii obligaților de stat membru având ca obiect transpunerea incorectă a Directivei (UE) 2017/1371 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal .

Inițiatorii proiectului menționează, în Expunerea de motive a actului normativ, că Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, instrument unional relevant la nivel european, în special în contextul operaționalizării recente a Parchetului European (EPPO), a avut termen de transpunere data de 6 iulie 2019, autoritățile române notificând transpunerea completă a acesteia. În data de 2 decembrie 2021, a fost declanșată de către Comisia Europeană o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru având ca obiect transpunerea incorectă a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (cauza 2021/2229) față de o serie de state (Croația, Finlanda, Grecia, Letonia, Luxemburg, Portugalia, România și Spania). Potrivit Scrisorii de punere în întârziere, autoritățile române au fost invitate ca, în termen de două luni de data primirii scrisorii de punere în întârziere, să comunice observații cu privire la modul în care au fost transpuse în legislația română unele prevederi din Directiva (UE) 2017/1371 privind infracțiunile, respectiv aplicarea legii penale în spațiu, care au fost apreciate ca nefiind transpuse în mod adecvat. Prin raportare la competențele legale ale Ministerului Finanțelor, numai o parte din criticile formulate fac obiectul noului proiect de Lege elaborat de MF, iar acestea vizează transpunerea următoarelor dispoziții din Directiva (UE) 2017/1371:

„Articolul 3 Frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii

(2) În sensul prezentei directive, sunt considerate fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii următoarele: (…)

(d) în ceea ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier în ceea ce privește: (…)

(ii) nedivulgarea de informații privind TVA, încălcându-se astfel o obligație specifică, având același efect; sau

(iii) prezentarea unor declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.”

În Expunerea de motive se menționează că prevederile art. 3 alin.(2) lit.d) pct.(ii) din directivă au fost considerate transpuse prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la transpunerea art. 3 alin.(2) lit.d) pct.(ii), s-a susținut că norma juridică națională de transpunere utilizează expresia de ”refuz nejustificat” (care presupune o invitație de a acționa – ”somație” – și ulterior un refuz) în locul termenului de ”nedivulgare” utilizat la articolul menționat, care acoperă, de asemenea, situațiile în care autorul infracțiunii omite să furnizeze informații referitoare la TVA în pofida unei obligații de divulgare, fără a fi invitat să divulge informațiile respective. În ceea ce privește prevederile art. 3 alin.(2) lit.d) pct.(iii) din directivă, acestea au fost considerate transpuse prin raportare la prevederile art. 8 alin.(1) și art.9 alin.(1) lit.b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Cu privire la transpunerea acestora, s-a susținut că dispoziția națională se referă la ”obținerea (…) de rambursări sau restituiri”, lipsind elementul ”a masca în mod fraudulos neplata” de la articolul 3 alin.(2) lit.d) pct.(iii) din directivă.

În contextul în care argumentele formulate de autoritățile naționale cu privire la faptul că art. 3 alin.(2) lit.d) punctul (iii) este deja transpus în legislația națională, nu au fost acceptate de reprezentanții Comisiei Europene și ai Oficiului European de Luptă Antifraudă, pentru a elimina riscul ca eventualele modificări pe legislația existentă să interfereze cu dosarele penale aflate în soluționare creând premisele unor efecte negative asupra acestora, s-a concluzionat asupra necesității unei reglementări noi, distincte, care să asigure transpunerea punctului (iii), fiind creat cu această ocazie un regim sancționator mai dur.

„În atare situație, pentru o aplicare și o interpretare unitară a prevederilor art. 3 alin.(2) lit. d), în ansamblul lor, s-a optat pentru preluarea în această nouă propunere inclusiv a punctelor (i) și (ii). De asemenea, pentru o transpunere cât mai clară, s-au avut în vedere elementele definitorii prevăzute de directivă la art. 1 alin.(2) pentru infracțiunile grave împotriva sistemului comun de TVA, respectiv infracțiunile să aibă un caracter transfrontalier și să implice un prejudiciu total de cel puțin 10.000.000 de euro”, precizează reprezentanții Ministerului Finanțelor.

În acest context, prin noul proiect publicat în consultare publică se propune completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu un nou articol, art.9^1, având următorul cuprins:

”Art. 9^1 Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier având ca efect diminuarea cu cel puțin 10.000.000 de euro a resurselor bugetului Uniunii Europene prin: a) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete privind TVA; b) nedivulgarea de informații privind TVA atunci când aceste informații trebuie divulgate potrivit legii; c) prezentarea de declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA”.