Măsurile propuse au ca scop creșterea conformării la utilizarea mijloacelor moderne de plată, cu efecte directe în prevenirea evaziunii fiscale

Ministerul Finanțelor (MF) propune, printr-un proiect de Hotărâre publicat pe site-ul instituției, abrogarea punctelor 42, 43, 52 și 59 din anexa nr.1 la HG nr.33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr.270/2017, precum și a modelului planului de remediere, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, document care urmărește, potrivit Notei de fundamentare a actului normativ, consolidarea mediului concurențial și reducerea drastică a concurenței neloiale generate de cei care își creează un avantaj nelegal prin sustragerea de la îndeplinirea sarcinilor fiscale. Reprezentanții MF reamintesc, în Nota de fundamentare, că OUG nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările și completările ulterioare, are ca principal obiectiv stabilirea posibilității populației de a efectua plăți pe bază de carduri. Începând cu anul 2018, contravențiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din OUG nr. 193/2002 intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, fiind menționate la punctul 52 din HG nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere.

Este bine cunoscut faptul că utilizarea masivă a numerarului favorizează evaziunea fiscală și/sau neconformarea (inclusiv îngreunarea executării silite). Decontările prin instrumente bancare impun o disciplină financiară consistentă, permit reconstituirea stării fiscale a persoanelor implicate/ responsabile și asigură premisele recuperării unor eventuale creanțe fiscale datorate bugetului de stat, stabilite ca urmare a descoperirii unor activități ilicite. Stabilirea trasabilității fluxurilor bănești rezultate din operațiuni bancare constituie o premisă puternică pentru descurajarea activităților ilicite care au ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

La fel de importantă precum reducerea evaziunii fiscale este asigurarea unui mediu de afaceri echitabil prin reducerea concurenței neloiale generată de contribuabilii care utilizează exclusiv/excesiv plățile în numerar cu scopul de a-și diminua veniturile impozabile și de a-și crea avantaje comerciale comparativ cu cei care își îndeplinesc corect obligațiile fiscale.

Nu în ultimul rând, creșterea numărului de comercianți care acceptă plățile prin intermediul cardurilor bancare va putea contribui la creșterea încrederii cetățenilor în capacitatea statului de a-i proteja de activități ilicite și de a le crea premisele exercitării drepturilor de consumator prin dovada plății pentru bunul sau serviciul achiziționat.

Sancțiunile contravenționale stabilite de legiuitor indică un pericol social ridicat al faptei contravenționale, cei 5 ani în care actul normativ a fost sub incidența Legii prevenirii sunt considerați suficienți pentru conformarea operatorilor economici la cerințele actului normativ.

OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările și completările ulterioare, reglementează sancțiuni pentru fapte ce se regăsesc în imediata vecinătate a evaziunii fiscale. Frecvența abaterilor constatate indică o reducere a conformării la respectarea acestor prevederi legale ceea ce denotă că regimul sancționator actual nu își mai atinge scopul, impunându-se eliminarea de sub incidența Legii prevenirii.

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt acte normative fundamentale care asigură realizarea politicii fiscale, respectarea acestor reglementări fiind esențială pentru existența unui mediu concurențial corect. Experiența instituțională a relevat faptul că sancțiunile contravenționale actuale nu mai pot contribui substanțial la o creștere susținută a conformării, ceea ce indică necesitatea eliminării de sub incidența Legii prevenirii, pentru a crește potențialul disuasiv al sancțiunilor contravenționale.

În ceea ce privește HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal și HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, cuantumul amenzilor pentru fapte stabilite drept contravenții sunt disproporționate față de gravitatea faptelor.

De asemenea, în cuprinsul HG nr. 707/2006, sunt necesare atât modificări în ceea ce privește cuantumul amenzilor, acestea fiind neactualizate de la data publicării actului normativ în Monitorul Oficial, precum și modificări de terminologie, întrucât nu mai există termenul de regimuri vamale economice, dar și de incriminare a nerespectării unor obligații stabilite de legislația unională, de exemplu art. 147 alin. (3) lit.b), art. 198 alin. (1) lit. b), c) și d) și art. 242 alin. (1), lit.b), prevăzute în Codul vamal unional.

De asemenea, sunt necesare modificări de fapte stabilite drept contravenții, întrucât sunt și alte categorii de mărfuri decât cele care ar trebui plasate sub un regim vamal pentru care există obligația declarării și care pot fi sustrase (de ex.: țigaretele care trebuie declarate pe Declarația Proviziilor de Bord, mărfurile din depozitare temporară care nu e regim vamal, cazurile prevăzute la art. 147 alin. (3) lit.a), mărfurile aflate în situațiile prevăzute la art. 242 alin. (1) lit b), mărfurile aflate în situațiile prevăzute la art. 139 alin. (7) din Codul vamal unional).

În prezent, „regim vamal” înseamnă unul dintre regimurile următoare sub care pot fi plasate mărfurile în conformitate cu codul: (a) punerea în liberă circulație; (b) regimuri speciale; (c) export. În legislația veche, regimul vamal cuprindea totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii. De asemenea, în legislația veche, prin bunuri se întelegea: mărfuri, vietăți, orice alte produse, precum și mijloace de transport.

În scopul precizării noțiunii de marfă se menționează ca reper două definiții reținute în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene. Conform primei definiții, prin marfă se înțelege orice bun evaluabil în bani susceptibil să formeze obiect al unor contracte comerciale. Conform celei de-a doua definiții, prin marfă se înțelege orice bun transportat peste o frontieră în scopul unor tranzacții comerciale.

Bunurile personale (respectiv, orice fel de proprietate destinată uzului personal al persoanelor în cauză sau necesităților casnice) sunt definite în REGULAMENTUL (CE) NR. 1186/2009 AL CONSILIULUI din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale.

În legislația veche, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, prin vămuire se întelegea ansamblul de operațiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă. Această definiție nu mai există. Este necesară reintroducerea noțiunii în legislația națională sau reformularea textului contravenției pentru sancționarea încălcării obligației prevăzute la art. 140 din Codul unional.

Anumite fapte, stabilite drept contravenții, cum ar fi neîndeplinirea de către transportatorul sau gestionarul mărfurilor nevămuite a obligației de a asigura integritatea sigiliilor sau marcajelor, cu excepția cazului fortuit sau de forță majoră, sunt sancționate similar cu fapte de gravitate mai mică.

Potrivit reprezentanților Ministerului Finanțelor, eliminarea OUG nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată și a OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale de sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, respectiv abrogarea punctelor 42 și 52 din HG nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere, cu modificările și completările ulterioare, va conduce la o creștere a conformării la utilizarea mijloacelor moderne de plată și la respectarea imediată a tuturor dispozițiilor OUG nr. 28/1999, cu efecte directe în prevenirea evaziunii fiscale.

Se propune eliminarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală de sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, respectiv abrogarea punctelor 43 și 59 din HG nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere.

În ceea ce privește HG nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, se propune actualizarea cuantumului amenzilor stabilite la pct. 171 alin. (1) cu rotunjire în plus în funcție de rata inflației.

În ceea ce privește HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, se propune actualizarea cuantumului amenzilor stabilite la art. 651 lit. a)- k), cu excepția lit. i), cu rotunjire în plus în funcție de rata inflației. Litera. i) se abrogă, contravenția fiind stabilită în cuprinsul art. 653 alin. (1), prin introducerea unei noi litere, lit. j), sancțiunea propusă fiind corelată cu gravitatea faptei.

Se propune modificarea cuantumului amenzilor stabilite pentru contravențiile de la art. 652, precum și modificarea lit. m) a aceluiași articol, stabilindu-se drept contravenție neîndeplinirea de către titularul regimului vamal de tranzit sau de către persoanele responsabile, a termenelor, condițiilor și obligațiilor prevăzute pentru derularea și încheierea regimurilor speciale. Litera i) a articolului 652 se abrogă, contravenția fiind stabilită în cuprinsul art. 653 alin. (1) prin introducerea unei noi litere, lit. k), sancțiunea propusă fiind corelată cu gravitatea faptei.

De asemenea, se introduce o nouă contravenție la art. 652 lit. n), în scopul respectării obligațiilor prevăzute la art. 198 alin. (1) lit. b), c) și d) din Codul Vamal Unional ”(1) Autoritățile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea și vânzarea sau distrugerea, pentru a dispune de mărfuri în cazurile următoare: …; (b) în cazul în care mărfurilor nu li se poate acorda liberul de vamă pentru unul dintre motivele următoare: (i) verificarea lor nu a putut fi efectuată sau continuată în termenul stabilit de autoritățile vamale, din motive imputabile declarantului; (ii) documentele a căror prezentare condiționează plasarea sub regimul vamal solicitat sau acordarea liberului de vamă pentru acest regim nu au fost furnizate; (iii) plățile sau garanțiile care ar fi trebuit efectuate sau constituite cu privire la taxele la import sau la export, după caz, nu au fost efectuate sau constituite în termenele prevăzute; (iv) mărfurile fac obiectul unor măsuri de prohibiție sau restricție; (c) în cazul în care mărfurile nu sunt ridicate într-un termen rezonabil după acordarea liberului de vamă; (d) în cazul în care, după acordarea liberului de vamă, se constată că mărfurile nu au îndeplinit condițiile pentru acordarea acestuia;”, coroborat cu art. 247 din REG 2447/2015.

Se modifică, de asemenea, cuantumul amenzilor stabilite pentru contravențiile de la art. 653, precum și textul la lit. a) și b) ale alin. (1), justificată de corelarea sancțiunii cu gravitatea faptei.