Tranzacționându-se într-un interval foarte limitat din 2013 încoace, aurul a depășit în sfârșit pragul de sus, iar cererea mare din partea investitorilor l-au dus deocamdată la peste 1.500 dolari/uncie pentru prima dată din aprilie 2013 încoace, arată o analiză a Saxo Bank, citată de Mediafax.

Avântul puternic a fost determinat de uniformizarea în sens descrescător a randamentelor globale și de faptul că băncile centrale au revenit la relaxarea monetară. În ciuda scăderii generale a bursei, redresarea aurului a alimentat câștiguri puternice în rândul acțiunilor din exploatarea minieră a aurului. ETF-ul GDX, care urmărește principalele companii miniere de exploatare a aurului, a crescut cu 37% de la începutul anului până acum și cu 13,5% doar în acest trimestru.

Scăderea randamentelor globale ale obligațiunilor a avut ca rezultat faptul că obligațiuni globale – în valoare de peste 16 trilioane de dolari, în special din Europa și Japonia – au acum randament mai mic decât zero. Această evoluție ce elimină costul de oportunitate al deținerii aurului, în combinație cu îngrijorările că stocurile globale ar putea avea de suferit în contextul creșterii globale încetinite, a creat un mediu foarte prietenos de investiții pentru aur.

Săptămâna trecută, marja randamentului pentru obligațiunile de trezorerie americane între 2 ani și 10 ani a devenit pentru scurtă vreme negativă pentru prima dată în 12 ani, generând o așa-numită curbă de randament inversată. În trecut, o asemenea evoluție a fost văzută ca fiind un precursor al recesiunii, iar piața a reacționat prin vânzarea aurului și a obligațiunilor la un preț mai mare, în timp ce acțiunile și țițeiul au fost afectate negativ.

Goana după aur din 2019 este evidentă în cererea pentru aur „pe hârtie” prin contracte futures și ETF-uri (Exchange-traded Funds – fonduri tranzacționate la bursă). Fondurile de acoperire au acumulat o expunere aproape record prin contractele futures COMEX pentru aur, în timp ce totalul deținerilor de ETF au trecut printr-o creștere constantă atingând nivelul actual de 77,5 milioane de uncii, un vârf pe șase ani. Aceste evoluții reprezintă unul dintre cei câțiva nori aflați la orizontul actual, căci cresc riscul unor inversări abrupte, cum a fost evoluția de sus în jos de 55 de dolari la aur observată luni când piețele au reacționat la știrile despre posibila calmare a războiului comercial.

Atingând 1485$/uncie, ținta menționată în perspectiva noastră pe T3, aurul a continuat să crească, următoarea țintă din perspectiva tehnică pe termen lung fiind 1587$/uncie, retrasarea de 61,8% a lichidării din perioada 2011 – 2015. În mod clar, piața are nevoie de consolidare, deci orice inversare în cazul obligațiunilor și/sau a puterii dolarului poate crește tentația de a înregistra profituri. La fel cum 1380$/uncie a reprezentat susținerea în urma depășirii din iulie, următorul nivel de susținere pe care să ne concentrăm acum este 1485$/uncie, după cum arată graficul de mai jos.

O scădere sub acel nivel va indica, cel mai probabil, o perioadă de consolidare unde, dintr-o perspectivă de creștere pe termen lung, 1450$/uncie este nivelul cheie de urmărit.

Țițeiul și sectorul energetic în general au avut de furcă în acest trimestru în contextul unei perspective a cererii globale în scădere și al unei creșteri contra-sezoniere a stocurilor de țiței și benzină din SUA. Încă din noiembrie anul trecut, membrii OPEC au redus producția cu peste 3 milioane de barili/zi și în prezent produc cele mai scăzute volume din ultimii cinci ani. Reducerile voluntare, cele mai mari în Arabia Saudită, și reducerile involuntare din Iran și Venezuela, cauzate de sancțiuni, au contribuit, în principal, la această reducere a producției.

Cu toate acestea, la 60$/b, țițeiul Brent rămâne sub nivelurile de care au nevoie majoritatea membrilor OPEC pentru a acoperi cheltuielile guvernamentale. Succesul limitat al creșterii prețurilor este datorat, deocamdată, concentrării uneori intense a pieței pe perspectiva unei cereri mai scăzute pe măsură ce războiul comercial continuă să afecteze cererea din partea celor mai mari consumatori ai lumii.

Un război comercial prelungit implică riscul determinării unei scăderi a țițeiului Brent, către 50$/b, in timp ce acțiunile orientate către o soluționare ar putea să-l redreseze cu 5-10 dolari. Aceste perspective ajută la explicarea caracterului contradictoriu al pieței actuale, umflând prețul și apoi vânzând ca reacție la știrile legate de tarifele comerciale care vin dinspre Washington și Beijing.

Riscul sezonier pentru stocuri reprezentat de furtunile, uraganele și inundațiile din SUA adaugă, cel mai probabil, încă un nivel de susținere pentru prețul petrolului în săptămânile ce vin. Aceasta doar parțial din moment ce zona de coastă a Golfului american deține cele mai mari facilități de rafinare și procesare a produselor petrochimice și a gazelor, iar exporturile zilnice de petrol și produse din țiței și gaze naturale lichide continuă să crească.

Perspectiva tehnică pentru cuprul de calitate superioară s-a îmbunătățit după ce, în ciuda principiilor fundamentale slabe din ultimele săptămâni, prețul a reușit să mențină susținerea cheie. Perspectiva pe termen scurt a fost influențată de preocupările că războiul comercial ar accelera încetinirea creșterii globale, astfel erodând cererea. Față de aceste preocupări, apar semne de încetinire a creșterii rezervelor până în 2020. O asemenea evoluție, în combinație cu creșterea cheltuielilor de infrastructură ale guvernelor și o poziție scurtă record deținută de investitorii speculativi ne fac să fim optimiști cu privire la perspectivele prețului mediu.