Interviu cu prof. univ. dr. Robert Aurelian Șova, președintele CECCAR

Președintele CECCAR, prof. univ. dr. Robert Aurelian Șova, s-a aflat recent la Reșița, unde s-a întâlnit cu membrii Filialei Caraș-Severin a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. Cu acest prilej, președintele Corpului a acordat un interviu postului local Radio Reșița, în care a expus problemele cu care se confruntă profesioniștii contabili, soluțiile care se impun, precum și evoluția antreprenoriatului prin utilizarea serviciilor oferite de experții contabili și contabilii autorizați.

Reporter: În primul rând, câți membri are acum CECCAR, la nivel național?

Robert Aurelian Șova: CECCAR, în momentul de față, are aproximativ 45.000 de membri, împărțiți în două mari categorii: membri activi și membri inactivi. Membrii inactivi sunt acei colegi care, prin efectul unor legi speciale, nu au dreptul să profeseze, temporar, profesia de expert contabil. Vorbim aici despre funcționari publici sau despre membri care se află sub incidența altor legi speciale. Membri activi avem aproximativ 35.000 – persoane fizice și persoane juridice. Membrii pot practica profesia contabilă fie ca persoană fizică independentă, fie prin intermediul unei societăți comerciale în care sunt obligați să fie acționari și administratori.

Spuneți-ne, vă rog, care este diferența dintre un contabil și un expert contabil.

Într-adevăr, ați punctat foarte bine. Contabilul este cel care își desfășoară activitatea în domeniul financiar-contabil. În cadrul CECCAR avem experți contabili și contabili autorizați. Există anumite atribuții care îi revin expertului contabil, atribuții pe care nu le poate exercita și contabilul autorizat, cea mai importantă fiind întocmirea și semnarea situațiilor financiare. Diferențele sunt multiple. Profesionistul contabil este membru al unui organism profesional recunoscut la nivel global, CECCAR. Suntem membri IFAC – organismul care gestionează profesia contabilă la nivel internațional. Automat, apartenența la acest organism aduce și un set de obligații. Voi puncta câteva obligații care, din punctul meu de vedere, fac diferența între un expert contabil, respectiv contabil autorizat, și un contabil care poate profesa în baza studiilor finalizate în cadrul unei universități. În primul rând, toți membrii noștri trec printr-un proces de evaluare pentru a obține această calificare. Pentru a ajunge expert contabil trebuie să susții un examen de acces la stagiu. Există o perioadă de stagiu de trei ani în care avem atât activități teoretice, cât și activități practice și este perioada în care ne asigurăm că cel care va profesa în calitate de expert contabil sau contabil autorizat are un nivel de cunoștințe teoretice și practice care să îi permită asigurarea unui nivel de calitate a serviciilor pe care le prestează. După terminarea stagiului se susține examenul de aptitudini. Nu toți cei care termină stagiul reușesc să devină experți contabili sau contabili autorizați – anul acesta procentajul a fost în jur de 80% dintre participanți. Este un examen care încearcă să sintetizeze cunoștințele și competențele acumulate în perioada de stagiu. Ulterior, orice membru CECCAR este obligat, conform standardelor de educație emise de IFAC, să fie parte dintr-un program de dezvoltare profesională continuă pe care organismul profesional îl organizează la nivel național. Înseamnă 120 de ore de formare, pe parcursul a trei ani, dintre care jumătate trebuie să fie ore verificabile, cu prezență la sală. Iată că un profesionist contabil membru CECCAR este o persoană în care putem avea încredere, care prin participarea la acest program de dezvoltare profesională continuă are actualizate cunoștințele necesare desfășurării profesiei. În contextul actual în care volatilitatea informațiilor și a legislației este foarte mare, acest aspect cred că este foarte important. Un alt aspect pe care aș vrea să îl menționez este cel al obligației de a respecta un cod de etică. De asemenea, IFAC, organismul internațional, a elaborat un cod de etică pe care noi, ca membru cu drepturi depline, l-am adoptat și în care sunt precizate regulile deontologice și de etică de care un profesionist contabil trebuie să țină cont pe parcursul exercitării profesiei. Aici vorbim despre reguli privind relația cu clienții, relația cu autoritățile statului, cu organismul profesional și, nu în ultimul rând, cu ceilalți colegi din cadrul Corpului profesional. Încă un aspect la fel de important este faptul că activitatea expertului contabil este supusă unui audit de calitate, impus, de asemenea, prin reglementări de către IFAC. Astfel, majoritatea experților contabili și contabililor autorizați sunt supuși periodic, în funcție de programare, unui audit de calitate. Toate aceste aspecte sunt niște mecanisme care, pe de o parte, obligă membrul să se conformeze regulilor, iar pe de altă parte, ne permit nouă, ca organism profesional, să ne asigurăm că membrii noștri desfășoară activitatea la un nivel de calitate suficient pentru a nu genera probleme în mediul de afaceri sau vizavi de autoritățile statului.

De asemenea, putem să mai menționăm aici faptul că expertul contabil este parte a sistemului judiciar. După cum știți, expertul contabil se ocupă de expertizele contabile judiciare, fapt care dă o greutate acestei profesii, dar și o mare responsabilitate. De altfel, singurii care pot face astfel de expertize sunt experții contabili membri ai CECCAR, nu orice contabil.

Aș vrea să explicăm, pe înțelesul tuturor. Într-o societate, administratorul are un contabil și un expert contabil. Expertul contabil poate să îl verifice pe contabil și să creioneze pentru administrator anumite scăpări?

Da. Aici totul depinde de mărimea societății. Conform Legii contabilității, orice organizație are obligația de a organiza și de a conduce contabilitatea. Acest lucru se poate face în două feluri, conform legii, prima modalitate fiind organizarea unui departament, care presupune existența unei persoane angajate, cu studii superioare economice. Profit de această ocazie pentru a sesiza o problemă în cadrul legii. Noi știm că domeniul economic este foarte vast. La cea mai recentă modificare a Legii contabilității, noi am propus legiuitorului să se facă totuși precizarea mai clară – noi am fi dorit ca cei care organizează și conduc contabilitatea să aibă calificare în domeniul contabil. Faptul că domeniul economic cuprinde 12 sau 13 calificări, printre acestea și contabilitatea, fără ca legea să specifice clar obligația deținerii unei calificări strict în domeniul în care lucrezi, este o problemă pe care dorim să o reglăm în viitor.

Revenind la ceea ce spuneam, cea de-a doua variantă este ca organizarea și conducerea contabilității să fie făcute prin externalizare către un expert contabil sau contabil autorizat.

Adică ori angajezi, ori apelezi la firme subcontractate.

Exact. Pe de altă parte, ceea ce contează – și noi am încercat să explicăm și mediului de afaceri – este ca și atunci când se merge pe varianta angajării unei persoane ar fi util ca interesul antreprenorului să fie ca acea persoană să aibă o certificare a calității muncii sale. Și acest lucru îl poate face doar dacă este și membru CECCAR. Adică se poate angaja și un contabil, dacă se dorește externalizarea, dar ar fi de preferat să i se solicite contabilului societății respective să devină membru CECCAR. Un alt avantaj pe care nu am reușit să îl menționez anterior este acela că experții contabili sunt o comunitate. Tehnologia informației și comunicației permite dezvoltarea de platforme de knowledge sharing. Chiar la nivelul organismului profesional avem un astfel de forum de discuții pe care vrem să îl transformăm în ideea în care să îi creăm mai multe facilități oferite de dezvoltarea tehnologică și să devină, în acest mod, o platformă colaborativă astfel încât experții contabili să își dezvolte competențele nu numai prin participarea la un program formal de dezvoltare profesională continuă, dar însăși apartenența la această comunitate unde colegii dezbat spețe, probleme, cazuri să ajute la perfecționare pentru ca activitatea desfășurată să fie în parametrii de calitate. Din această perspectivă, cred că, indiferent dacă externalizezi sau alegi să îți dezvolți propriul compartiment de contabilitate, apartenența la organismul profesional oferă un grad de încredere și o garanție a activității pe care o desfășori. Mai ales că organismul profesional, pe lângă toate aceste aspecte, în urma auditului de calitate și nu numai, are dezvoltate și instrumente prin care să poată trage la răspundere membrul în cazul în care se constată abateri. Există în cadrul Corpului comisii de disciplină care analizează aceste abateri. Tu, ca antreprenor, știi că lucrezi cu o persoană care trebuie să respecte niște reguli profesionale și că există un organism care veghează asupra respectării de către acel expert contabil a normelor profesionale și deontologice.

Cred că ne-ați răspuns la următoarea întrebare. Încercăm să le explicăm administratorilor că este mai bine să angajeze experți contabili decât să prefere oameni care „se pricep” la contabilitate, pentru că riscă foarte mult. Majoritatea persoanelor care și-au deschis o firmă, întreprinzători mici, spun că decât să dea o sumă unui expert contabil – pentru că până la urmă totul se rezumă la bani – preferă să angajeze pe cineva care poate să le țină contabilitatea. Dar nu se gândesc, așa cum ați spus, la ce se poate întâmpla în cazul în care acea persoană greșește.

Da, pot spune că am răspuns parțial, pentru că mai am de completat. Această abordare, care duce antreprenorul în postura greșită de a evalua acest aspect doar din perspectiva costului, și nu a costului de oportunitate, pentru că sunt două concepte diferite, este cauzată și de lipsa de cultură antreprenorială. Pentru că, din păcate, și nu este doar preocuparea noastră, a profesiei, ci și preocuparea organizațiilor patronale, cultura antreprenorială în România – într-un fel de înțeles, venind după 45 de ani de comunism – nu se ridică la nivelul culturii antreprenoriale din statele dezvoltate. În momentul în care dorești să inițiezi o afacere trebuie totuși să ai o cultură minimă în domeniul antreprenorial. Acest lucru este foarte simplu de realizat. Ai de evaluat, să spunem, care este nivelul tău, uitându-te pe niște standarde de educație în domeniul antreprenorial care au fost publicate și în România, dar care au fost elaborate de un institut din Statele Unite. Și acolo vei constata că tu, ca antreprenor, trebuie să ai niște cunoștințe minime în diverse domenii. Pe lângă abilitățile de antreprenor, decizionale, creativitate – care este, din punctul multora de vedere, una dintre calitățile care fac diferența astăzi între o afacere de succes și una care se limitează la supraviețuire –, trebuie să ai cunoștințe legate de finanțe, de contabilitate la modul general, de resurse umane, de marketing și așa mai departe. Sigur că nimeni nu îi cere antreprenorului să fie specialist pe aceste domenii, dar trebuie să le înțeleagă. Dacă ai nevoie de un profesionist pe un anumit domeniu, ți-l externalizezi, îl contractezi. Dar dacă vrei să faci o gestiune financiar-contabilă a societății, trebuie să ai măcar noțiunile de bază, care sunt obligațiile tale ca antreprenor în primul rând, pentru că legea te obligă din acest punct de vedere și din punctul de vedere al modului în care îți organizezi activitatea. Pentru că antreprenorul, administratorul – și aici, când vorbim despre firme mici, administratorul se cam confundă cu antreprenorul – are obligația de a organiza și de a conduce contabilitatea. Vă spun că marea majoritate nu cunosc aceste lucruri. De asemenea, au responsabilități în ceea ce privește modul de calcul și de declarare a taxelor, impozitelor și așa mai departe. Aceste lucruri ar trebui să le cunoști – să știi ce înseamnă o situație financiară, măcar să citești o situație financiară, să o înțelegi. Noi, ca profesie, ne-am propus să ne educăm în acest proces de educare a antreprenorilor. Chiar în cadrul discuției de astăzi le-am solicitat colegilor să încerce să transpună ceea ce fac, rezultatele activităților lor într-un limbaj ușor de înțeles de un antreprenor, indiferent de nivelul de educație pe care acesta îl are, pentru că interesul este unul comun – dacă businessul merge, va merge și activitatea profesionistului contabil. Există, poate din cauza acestei lipse de culturi, o atitudine mai obtuză a unor antreprenori. Poate că această atitudine obtuză vine chiar din imaginea prăfuită a profesiei de contabil.

Suntem, totuși, în 2017. Poate unele persoane, când aud cuvântul „contabil”, se gândesc la o persoană care nu face decât să întocmească bilanțuri, să încheie câteva lucruri la final de lună, să completeze de mână. Adică vorbim, totuși, în anul 2017, despre era internetului, despre digitalizare, care ajută foarte mult. În primul rând, îți ușurează munca. Și să nu uităm: antreprenorii ar trebui să facă o diferență. Faptul că nu dai bani unui contabil când îți deschizi o firmă te va costa probabil mai mult în anumite situații, când tu greșești, sau persoana care se ocupă de contabilitate a greșit, și atunci suma plătită este mai mare.

Exact. Aceasta este noțiunea de cost de oportunitate. Nu mă uit că acum dau o sută de lei, pentru că, de fapt, o să pierd de zece ori mai mult peste un an, când va veni un control și va constata că ceea ce există nu este conform. Rolul expertului contabil a evoluat foarte mult astăzi. Și nu o spunem noi. O spun studiile efectuate de IFAC, faptul că se înregistrează o tranziție a profesiei de la activitățile de conformare către activitățile de consultanță. Activitățile de conformare sunt aceste activități pe care tocmai le-ați enumerat. Adică acele activități pe care le faci pentru că ți le impune legea: trebuie să țin o contabilitate, trebuie să am o balanță, trebuie să îmi fac declarațiile, trebuie să depun un bilanț. Ideea este că multe dintre activitățile clasice, tradiționale, pe care un expert contabil le făcea, astăzi sunt preluate de tehnologie. Nu mai stă nimeni astăzi să facă notă contabilă pentru salarii, pentru că îți generează automat aplicația. Nu mai stă nimeni să facă notă contabilă pentru facturi și așa mai departe. Nici măcar nu mai este necesar să te duci să depui declarațiile, pentru că stai la birou și le încarci electronic, cu semnătura electronică.

Aici ajungem la o altă discuție, cu ANAF, în care sistemul digital cam pune probleme.

Pune și nu pune probleme.

Da. În acest moment se lucrează și am observat că – vorbesc de ghiseul.ro, care mie mi se pare extraordinar –, digital, baza ANAF este mai actualizată decât fizic. Adică dacă mergi la ANAF în acest moment să adresezi o întrebare, răspunsul îl primești mult mai greu decât dacă ți-ai face un cont online.

Evident, sunt avantajele tehnologiei. Tocmai de aceea spuneam că expertul contabil astăzi, și asta tot în ideea de cost de oportunitate, prin competențele pe care le are și prin faptul că de fapt el înțelege modul în care acele cifre din situațiile financiare sunt rezultatul procesului de afaceri pe care tu îl desfășori, trebuie să se concentreze mult mai mult către această activitate de suport acordat antreprenorului, de implicare în ceea ce înseamnă contabilitate managerială, și nu cea financiară, în ideea în care să transmită către sistemul decizional acele informații de care orice antreprenor are nevoie pentru a lua decizii fundamentate. Pentru că decizia o poți lua oricum. Dar în contextul actual economic, în care globalizarea este o realitate, în care volatilitatea informațiilor prin tehnologii este foarte mare, nu prea mai merge să conduci o afacere pe decizii nefundamentate. Și atunci profesionistul contabil – și acest lucru l-au arătat și studiile efectuate la nivel global – este practic cam singura persoană calificată, la firmele mici vorbesc, pe care antreprenorul ar trebui să se bazeze și să nu îl mai considere o funcție-suport, ci un partener decizional. Este un lucru foarte important pe care încercăm să îl transmitem mediului de afaceri, profesioniștilor noștri. Paradigma profesiei s-a schimbat și continuă să se schimbe. Această digitalizare, la un moment dat, chiar a lansat în piață, în lumea contabilă întrebarea: ce se va întâmpla cu această profesie peste zece ani? Va mai exista sau nu această profesie? Însă concluziile sunt unanim acceptate. Această profesie va continua să existe, dar la un alt nivel. Este clar că profesia va avea ca partener strategic tehnologia. Nu vei putea rezista altfel în viitor. Pe de altă parte, toate evoluțiile care au dus la schimbarea modelelor de business, la globalizare, la încercarea de standardizare la nivel internațional creează premisele ca tranzacțiile care au loc în mediul de afaceri să fie din ce în ce mai complexe și transpunerea lor în formalismul financiar-contabil să devină din ce în ce mai complicată, pentru că nu prea mai funcționează aplicarea unor mecanisme simpliste în tratarea unei tranzacții. Raționamentul profesional este din ce în ce mai mult implicat. Și ca să spun mai pe înțelesul tuturor: o clauză într-un contract îți poate modifica tratamentul contabil al tranzacției. Dacă întrebăm un contabil de acum 10-15 ani dacă citea contractul, vă spun că răspunsul este „nu”. Astăzi lucrurile se complică tocmai prin natura și complexitatea acestor tranzacții. Uitați-vă ce se întâmplă în comerțul online. Nu sunt granițe. Există o mare dilemă astăzi la nivelul organismelor de reglementare: cum fiscalizăm – cine încasează TVA, cum îl urmăresc pe cel care îmi vinde din altă țară în România? Provocările au trecut la un alt nivel. Practicând această profesie bazându-te pe o diplomă obținută într-o universitate, indiferent cât de bună ar fi acea universitate, fără un update la zi a tot ceea ce se întâmplă, nu vei reuși să te ridici la nivelul de performanță profesională care să îi dea liniște antreprenorului.

Și în contextul actual, în care legile se modifică de la o lună la alta, te trezești că nu mai este valabil nici jumătate din ceea ce era valabil luna trecută. Ați avut o întâlnire cu membrii CECCAR din județul Caraș-Severin. Care au fost principalele subiecte dezbătute? Pe ce s-a axat această întâlnire? Care sunt problemele ridicate de membri?

Această întâlnire mi-a dat posibilitatea să aflu anumite probleme cu care se confruntă profesia la nivel local. De altfel, marea majoritate, dacă nu chiar în întregime, sunt probleme pe care noi le cunoaștem pentru că le-am întâlnit în mare parte din țară. Aceste probleme se referă în primul rând la sistemul de reglementare. Pentru că asistăm la situații în care Ministerul de Finanțe elaborează o lege sau aduce modificări Codului fiscal. Cel care controlează, ANAF, vine și își face propria metodologie, dând o anumită interpretare… Din păcate, după cum știm, limba română este foarte bogată în înțelesuri și cred că aici este o mare problemă pentru că este foarte dificil să îți găsești cuvintele astfel încât într-un mod abstract să spui ceva, iar toată lumea să înțeleagă același lucru. Este o problemă. Și mai departe ajungem cu profesionistul contabil care trebuie să aplice, care este controlat și care se trezește în situația în care, prin propriul raționament, traduce într-un anumit mod legea. Prin discuții cu colegii din alte zone identifică o manieră de a acționa și se trezește că la un control i se spune că nu este bine așa, că trebuie altfel. Din punctul meu de vedere, sistemul de reglementare trebuie oarecum reformat. Și trebuie reformat nu din niște birouri. Trebuie reformat în parteneriat real, cu toți cei care sunt implicați. Mă refer la profesii și la mediul de afaceri. Pentru că altfel vom rămâne în această situație în care se generează disfuncționalități în mediul de afaceri. Și mai este un lucru pe care noi îl susținem în dialogul pe care îl avem cu autoritățile de reglementare – așa cum  se spune în popor, dacă vaca este bolnavă, nu o omori, o vindeci ca să poți lua lapte în continuare. De aceea, o inițiativă care mi s-a părut extraordinară pentru mediul de afaceri este acea lege a prevenției. Pentru că de multe ori colegii noștri nu greșesc în mod intenționat, pentru a ascunde ceva, ci pur și simplu au interpretat așa pentru că nu există o abordare unitară la sistem național. Au vorbit cu colegi din alte zone, care spun cum au procedat, și află că aici abordarea este diferită, iar acest lucru nu este firesc. Aceasta ar fi o problemă pe care nu o pot rezolva la nivel local. Noi am deschis această poartă a dialogului cu instituțiile de reglementare. Sperăm să existe o mai mare receptivitate din partea acestora și să înțeleagă că este în interesul public ca tot acest proces să se desfășoare în colaborare. Pentru că noi înțelegem experții contabili, înțelegem poziția pe care o avem. În fapt, trebuie să găsim punctul de echilibru între interesele mediului de afaceri și interesele reglementatorului. Este evident că uneori interesele nu sunt convergente. Și atunci noi suntem undeva la mijloc, suntem punctul de echilibru, și cred că împreună putem găsi cele mai bune soluții.

Un alt aspect care a fost ridicat în discuțiile de astăzi este cel al pieței contabilității. Există o lipsă de monitorizare și din partea autorităților a modului în care Legea contabilității este aplicată, iar acest lucru generează un risc major atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru autoritățile statului, pentru că există foarte mulți antreprenori care, necunoscând legea, nu își organizează și nu își conduc contabilitatea. Preferă să lucreze mai cu acte, mai fără acte, să le facă cineva contabilitatea. Noi am solicitat în mod expres ANAF ca primul lucru pe care îl controlează la un antreprenor să fie respectarea Legii contabilității, pentru că baza de impozitare o dau bazele contabile. Dacă baza nu este făcută conform legii, mai departe este clar că este viciat. Și trebuie să găsim o soluție corectă, astfel încât această piață a contabilității să fie mult mai atent monitorizată, inclusiv de autoritățile de reglementare. Și aceasta este o problemă cu care și la nivel local se confruntă membrii noștri, și anume faptul că poate nici mediul antreprenorial nu înțelege și nici instituțiile de reglementare nu verifică. Este un statu-quo care creează foarte multe disfuncționalități.

Există situații în care contabilul unei firme a fost tras la răspundere în cazuri penale, alături de administratorii respectivi. Bineînțeles, și expertul răspunde, din punct de vedere legal, pentru întocmirea situațiilor financiare respective, dar sunt situații în care documentele puse la dispoziția expertului contabil sau a contabilului de către administratorul firmei respective nu au o bază reală. Ce prevede legea în acest caz? Până unde se poate ajunge?

Din păcate, în momentul de față sunt mai multe reglementări. Într-adevăr, potrivit Legii contabilității, contabilul răspunde pentru modul în care aplică reglementările contabile. Mai există alte prevederi legale care spun că pentru înregistrarea în contabilitate a documentelor răspunde contabilul. Dar legea nu distinge foarte clar ce înseamnă a înregistra în contabilitate și a-ți asuma responsabilitatea tranzacției din spatele documentului. Pentru că un contabil nu are de unde să știe dacă o factură are sau nu o tranzacție reală în spate. Și atunci, din cauza lipsei de reglementări, acest lucru va fi reglementat prin standardele noastre interne. De altfel, nu inventăm roata. Nu facem altceva decât să transpunem și în sistemul privat ceea ce este reglementat prin acte normative în sistemul public. În contabilitatea publică nu poți înregistra niciun document în contabilitate dacă nu există o asumare din punctul de vedere al legalității, regularității și realității documentului și tranzacțiilor din spatele acelui document. Cred că acest statu-quo care există și în această problemă este un factor de risc major pentru evaziunea fiscală. Cred că în momentul în care fiecare va ști concret pentru ce răspunde, lumea va fi mult mai responsabilă. Este anormal, din punctul meu de vedere, să ajungi să tragi la răspundere un expert contabil pentru că a înregistrat în contabilitate o factură care s-a dovedit ulterior că are în spate o tranzacție fictivă, sau că factura provine de la o firmă-fantomă. În momentul în care ți s-au prezentat acele documente este evident că obligația ta este să le înregistrezi în contabilitate. Pe de altă parte, cred că ar responsabiliza mult mai bine și persoanele cu atribuții sau administratorii din firme pentru că s-ar ști foarte clar cine răspunde pentru aceste lucruri. Și nu vorbim aici doar despre expertul contabil. Vorbim, în general, despre contabil. Niciun contabil care este angajat cu contract de muncă nu ar trebui să răspundă. Ca în sistemul public. Dacă ne uităm puțin în sistemul public, nu prea am auzit să fie contabilul implicat, pentru că sistemul protejează. Și, așa cum este firesc, dacă a existat cumva o tranzacție falsă într-o instituție publică, nu răspunde contabilul, pentru că el vine, arată ștampila și spune: „Nu vă supărați, eu nu răspund pentru realitatea ei. Dacă am greșit contul, atunci întrebați-mă pe mine. Dacă nu l-am greșit, întrebați-i pe cei care aveau responsabilitatea”.

În mediul privat, ca să nu ajungem la cazuri de acest gen în care expertul contabil preia responsabilitatea, ajungându-se chiar la cazuri penale, se poate specifica exact, în contractul de muncă, obligația expertului contabil?

Aceste lucruri, nefiind foarte bine reglementate după modelul instituțiilor publice, se pot reglementa prin contracte. Contractul este actul de reglementare a relației pe care părțile o au. Și atunci toate aceste aspecte trebuie gândite foarte bine și nu trebuie să te bucuri atunci când obții un contract, ci trebuie să te gândești ca acel contract să fie făcut astfel încât să nu fii supus unor riscuri care nu sunt cauzate de acțiunile tale, ci sunt induse, poate, de un comportament incorect al celor care administrează acea societate. Pe de altă parte, acest aspect este susținut inclusiv de mediul de afaceri, pentru că mediul de afaceri corect nu agreează mediul de afaceri incorect, pentru că toate aceste aspecte nu fac altceva decât să distorsioneze piața. Iar unui antreprenor corect nu îi convine să lupte în piață cu un antreprenor incorect pentru că probabil nu va reuși să facă față din punctul de vedere al costurilor și așa mai departe. Și mediul de afaceri a înțeles că fără reguli nu poți dezvolta un mediu de afaceri în care într-adevăr performanța să fie unicul criteriu de departajare a unui business. Lucrurile se schimbă, nu cu viteza pe care ne-am fi dorit-o, dar este evident că vremea „antreprenorilor de carton” s-a cam încheiat, iar astăzi, dacă nu ești serios și dacă nu îți conduci un business pe baze profesioniste și cu profesioniști, nu vei putea rezista în această piață pe care o vedeți că este din ce în ce mai grea. Concurența, globalizarea, polarizarea economică aduc avantaje și dezavantaje. Și această globalizare a permis dezvoltarea afacerilor multinaționalelor, numai că acele multinaționale au un sistem foarte performant de management. Și, chiar dacă ești mic, dacă nu înțelegi că trebuie să ai un sistem de management performant, profesionist, nu vei putea rezista.

Concluzia întâlnirii din Reșița?

Concluzia întâlnirii pe care am avut-o cu colegii din Caraș-Severin este că trebuie să se implice și ei în reformarea serviciilor pe care le vor oferi mediului de afaceri. Am spus foarte clar și le-am indus această idee, că dacă aria de prestații de servicii pe care noi o oferim antreprenorilor nu se va lărgi în sensul în care să venim mai aproape de antreprenor și să devenim, într-adevăr, partener cu antreprenorul, tendința nu va fi cea dorită pentru profesia noastră. Trebuie să înțelegem că ceea ce se întâmplă la nivel global trebuie să facem și noi la nivel local. Este greu, pentru că, într-adevăr, recunoaștem – și nu numai în România; este vorba despre profesie la nivel global –, oamenii se concentrau pe acele activități tradiționale, de contabilitate financiară, să răspundă cât mai bine cerințelor legale, și poate mai puțin se concentrau pe avantajele și pe valoarea adăugată concretă pe care o aduc antreprenorului. Astăzi nu mai merge acest lucru. Noi am și dezvoltat, am restructurat complet Programul Național de Dezvoltare Profesională Continuă, în concordanță cu actualele standarde de educație, și veți regăsi în paleta de opțiuni, pe lângă cursurile clasice de contabilitate sau de standarde internaționale, fiscalitate, veți găsi cursuri de management financiar, de management de performanță, de management de risc. Iată câteva arii în care expertul contabil s-a implicat destul de puțin până acum, dar care fac diferența între imaginea prăfuită a profesiei de expert contabil și imaginea actuală pe care un expert contabil ar trebui să o aibă în mediul de afaceri. Colegii de la Caraș-Severin cu siguranță vor fi implicați în acest proces de popularizare, de educare a mediului de afaceri, a populației, pentru că este păcat să nu folosim un bagaj de cunoaștere care există, când există și posibilitatea și voința de a-l face public. Cred că este un început și profesia noastră cu siguranță se va transforma și mai mult în sensul în care eu sper să fim din ce în ce mai prezenți în spațiul public pentru a aduce plusvaloare la nivel local, național, la nivelul mediului de afaceri, la nivelul instituțiilor de reglementare.