Platformele care revând exclusiv servicii poștale trebuie să pună la dispoziția utilizatorilor informații clare cu privire la faptul că prestarea serviciului poștal se realizează de către unul sau mai mulți furnizori de astfel de servicii și să indice cel puțin furnizorul de servicii poștale care va colecta trimiterea de la expeditor, informează Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), într-un comunicat de presă citat de Agerpres.

„În condițiile unei piețe a serviciilor poștale în continuă expansiune, utilizatorii pot compara și alege dintre ofertele furnizorilor prin intermediul platformelor digitale care revând astfel de servicii. Pentru a putea oferi acces la servicii poștale prin intermediul platformei lor, revânzătorii trebuie să încheie contracte cu furnizorii de servicii poștale, având în vedere că aceștia sunt cei care realizează efectiv colectarea, transportul și livrarea trimiterii poștale. Prin introducerea în aplicația online a datelor unui colet și a destinației acestuia utilizatorii pot avea acces la ofertele furnizorilor de servicii poștale care corespund cerințelor lor. Platformele care revând exclusiv servicii poștale trebuie să pună la dispoziția utilizatorilor, într-un loc ușor vizibil, informații clare cu privire la faptul că prestarea serviciului poștal se realizează de către unul sau mai mulți furnizori de servicii poștale și să indice cel puțin furnizorul de servicii poștale care va colecta trimiterea poștală de la expeditor”, precizează arbitrului pieței locale de telecomunicații.

Potrivit sursei citate, revânzătorii au obligația de a primi și soluționa reclamațiile adresate de utilizatorii care, în urma contractării unor servicii poștale de pe platforma acestora, se consideră prejudiciați prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a serviciului poștal (de exemplu, în cazul unui produs deteriorat).

ANCOM atenționează asupra faptului că, deși în procesul de gestionare a unei trimiteri poștale se află cel puțin doi furnizori, respectiv cel care prestează serviciul propriu-zis (furnizorul de servicii poștale) și cel care asigură accesul inițial la acest serviciu (revânzătorul), pentru orice nemulțumire legată de livrarea trimiterii poștale, utilizatorii trebuie să se adreseze, în primul rând, platformei digitale care revinde serviciul. Astfel, revânzătorul nu poate transfera răspunderea către furnizorul de servicii poștale.

„Totodată, furnizorul de servicii poștale care a predat sau care a încercat realizarea predării trimiterii poștale este obligat să transmită reclamațiile primite de la utilizatori, spre soluționare, furnizorului care a revândut serviciul poștal (revânzătorul). Utilizatorii care au o nemulțumire în legătură cu prestarea serviciilor poștale oferite de către revânzătorii de astfel de servicii trebuie să se adreseze în primul rând platformei digitale care revinde serviciul. În cazul în care revânzătorul nu a rezolvat problema sesizată, utilizatorii se pot adresa și ANCOM (…)”, se arată în comunicat.

În contextul în care, la momentul contractării unui serviciu poștal de pe o platformă online, între expeditor și deținătorul platformei se încheie un contract la distanță, pentru probleme ce țin de condițiile de încheiere a unui astfel de document, utilizatorii care au calitatea de persoane fizice se pot adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), notează reglementatorul pieței telecom.

Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) și Asociația Agențiilor pentru Dezvoltare Regională din România (ROREG) au încheiat, la finalul săptămânii trecute, un protocol de colaborare în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), dar și al instituțiilor publice din România, pentru susținerea lor în procesul de digitalizare. Potrivit unui comunicat de presă al ADR, citat de Agerpres, colaborarea vizează sincronizarea celor două organizații și celor opt Agenții pentru Dezvoltare Regională să își completeze acțiunile, dar și să-și armonizeze strategiile și politicile publice în domeniul transformării digitale cu oportunitățile de finanțare existente și viitoare.

Protocolul a fost semnat în cadrul evenimentului de promovare a cursurilor organizate prin proiectul „Competențe în tehnologii avansate pentru IMM-uri”, implementat de Autoritatea pentru Digitalizarea României prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), organizat vineri la Timișoara ca parte a unui turneu național de promovare întreprins de Autoritate.

„Acest protocol este semnat pentru a fi siguri că nu digitalizăm birocrația, acesta este țelul nostru. Când vorbim de digitalizare, trebuie să vorbim despre procese și despre date și mă bucur că veniți cu această ofertă de cursuri, să orientați firmele să înțeleagă că, dacă își cumpără tablete, telefoane, echipamente de ultimă generație, nu este suficient pentru a-și crește productivitatea. Noi suntem complementari cu ADR, în sensul că vom finanța și noi componenta de digitalizare, atât în zona publică, cât și în cea privată. În momentul în care companiile sunt echipate cu cunoștințele pe care le oferă partenerii de la ADR, atunci pot accesa finanțările pe care noi dorim să le lansăm în următoarele săptămâni. Scopul nostru este ca firmele să aibă o creștere a productivității și o mai bună interacțiune cu cetățenii. O altă componentă la care lucrăm, prin European Digital Innovation Hub, finanțat împreună cu ADR și prin POCIDIF, prin care pregătim și asistăm companiile să își realizeze o strategie de digitalizare”, a declarat, în comunicatul citat, vicepreședintele ROREG, Sorin Maxim.

Prin proiectul „Competențe în tehnologii avansate pentru IMM-uri”, implementat de ADR, companiile pot beneficia de programe de formare în nouă domenii tehnice cheie: Internet of Things, Cloud Technologies, Big Data, Învățarea automată, Inteligența artificială, Automatizarea proceselor robotice, Blockchain, Cyber-Physical Systems, Additive manufacturing.

ADR va pune la dispoziția ROREG și a celor opt Agenții pentru Dezvoltare Regională informații despre finanțările gestionate ca parte a Programului Operațional Creștere Inteligentă Digitalizare și Instrumente Financiare (POCIDIF) și cele disponibile prin proiectul „Competențe în tehnologii avansate pentru IMM-uri”, finanțările gestionate ca parte a PNRR, stadiul implementării proiectului de Cloud guvernamental, noutăți legate de aplicația ROeID, Portalul Digital Unic al României – PDUro, Platforma Națională de Interoperabilitate – PNI sau Regulamentul eIDAS privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice la nivelul Uniunii Europene.

În același timp, ROREG va pune la dispoziția ADR informații privind finanțările disponibile prin cele opt programe regionale, stadiul proiectelor implementate de hub-urile europene de inovare digitală (EDIH) la care cele opt agenții pentru dezvoltare regională sunt partenere în consorții, va disemina cerințele și problemele cu privire la procesul digitalizare, identificate de EDIH-uri, cu scopul de a identifica soluții rapide și eficiente.

Fondul Uniunii Europene de redresare în urma pandemiei finanțează acțiuni similare cu cele sprijinite de programele mai bine cunoscute ale UE, existând riscul să se plătească de două ori pentru aceeași acțiune cu bani europeni – aceasta este concluzia la care a ajuns Curtea de Conturi Europeană (ECA) într-un raport citat de Agerpres. Misiunea de a consolida coeziunea economică, socială și teritorială în UE și între țările acesteia a fost, până acum, încredințată exclusiv fondurilor politicii de coeziune și Mecanismului pentru interconectarea Europei. În perioada bugetară 2021-2027, politica de coeziune va pune la dispoziție 358 de miliarde de euro, iar Mecanismul pentru interconectarea Europei, 34 de miliarde de euro. Cu toate acestea, fondul de redresare în urma pandemiei COVID-19 – cu un buget de 648 de miliarde de euro – creat în 2021 sub numele de Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) – finanțează și el acțiuni similare în domenii similare, cum ar fi transporturile și infrastructura energetică. În plus, MRR a ocazionat implementarea pe scară largă, pentru prima dată, a unui sprijin financiar din partea UE care nu este legat de costuri efective. Concomitent, a crescut și riscul ca același element să fie finanțat de două ori cu bani europeni.

„Dubla finanțare este sinonimă cu utilizarea neadecvată a fondurilor UE și cu irosirea banilor contribuabililor din UE. Măsurile existente de protecție sunt însă departe de a fi suficiente. Modelul de finanțare utilizat de MRR era menit să fie un vector de simplificare. Dar protecția intereselor financiare ale UE nu ar trebui sacrificată pe altarul simplificării”, a declarat Annemie Turtelboom, membra Curții responsabilă de acest audit.

Potrivit auditorilor, cadrul juridic nu a fost adaptat la diferitele modele de cheltuieli care există acum. În realitate, definiția dublei finanțări pe care o oferă acest cadru nu este potrivită în contextul modelului de finanțare al MRR, în care plățile nu sunt legate de costuri, ci recompensează atingerea unor jaloane și a unor ținte. În plus, o parte considerabilă din finanțarea pusă la dispoziție de MRR este pur și simplu trecută cu vederea: este vorba de reforme și de alte activități care sunt etichetate ca fiind „fără costuri” și pe care Comisia Europeană le consideră imune la riscul dublei finanțări. Auditorii UE nu împărtășesc însă acest punct de vedere. Pe fondul neclarităților referitoare la prevederile privind dubla finanțare, se suprapun incertitudinile cu privire la mecanismele de verificare care ar putea combate acest risc în mod eficace.

Din perspectiva statelor membre, numeroasele niveluri implicate în administrarea fondurilor complică semnificativ coordonarea și supravegherea. În acest context, verificarea absenței dublei finanțări se bazează în principal pe declarațiile pe propria răspundere ale destinatarilor fondurilor UE. Eventualele controale încrucișate se fac în cea mai mare parte manual, restrângându-se astfel capacitatea de control pe scară largă. Deoarece instrumentele informatice nu sunt interoperabile, dubla finanțare este dificil de detectat. Regulamentele UE pledează pentru crearea de sinergii și pentru asigurarea coordonării între programe. În practică, însă, statele membre sunt reticente să combine, pentru măsuri specifice, sprijinul de la MRR cu alte fonduri ale UE.

În ceea ce privește Comisia Europeană, asigurarea pe care o furnizează aceasta cu privire la absența dublei finanțări se bazează pe probe limitate. Potrivit auditorilor, cauza pentru un unghi mort are legătură cu modul în care este conceput MRR, ce duce la un deficit în materie de răspundere de gestiune. Dat fiind că plata este condiționată de atingerea unor jaloane și a unor ținte la nivel național, Comisia nu cunoaște de fapt detaliile privind cheltuielile pe teren. De exemplu, nici măcar nu are acces direct la lista completă a destinatarilor finali din fiecare țară. Acest exemplu arată cât sunt de insuficiente măsurile actuale pentru a preveni și a detecta potențialele cazuri de dublă finanțare.

La scurt timp după finalizarea raportului de audit al Curții, Comisia Europeană a dezvăluit că a identificat primele două cazuri potențiale de dublă finanțare cu bani de la MRR. Având în vedere concluziile raportului, auditorii sunt de părere că descoperirea a doar două cazuri într-un stat membru reflectă caracterul arbitrar al sistemului de detectare. Acest lucru sugerează, pe bună dreptate, că instrumentele disponibile nu sunt nici adecvate, nici eficace pentru a detecta dubla finanțare.