Ministerul Finanțelor (MF) a publicat pe site-ul instituției, pentru consultare, un proiect de Lege privind obligațiunile garantate, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar. Potrivit inițiatorilor, proiectul de act normativ va avea un impact pozitiv asupra mediului economic românesc prin dezvoltarea pieței obligațiunilor garantate. Reglementarea la nivel european a acestui tip de obligațiuni va permite instituțiilor de credit atragerea de resurse financiare la un cost mai scăzut decât prin alte instrumente (ca efect al garantării obligațiunilor cu portofoliul de acoperire dedicat), efect care se va transfera într-un cost mai scăzut al creditării ipotecare. De asemenea, MF precizează că, din perspectiva stabilității sistemului financiar, lărgirea gamei de instrumente financiare poate conduce la dezvoltarea sectorului pe termen lung, atât prin asigurarea finanțării pentru emitenții de obligațiuni garantate, cât și prin extinderea și diversificarea portofoliilor investitorilor instituționali (companii de asigurări, fonduri de pensii etc.) sau de retail.

Prin reglementarea obligațiunilor garantate la nivel european, respectiv prin modificarea corespunzătoare, prin proiectul de lege, a unor dispoziții naționale aplicabile OPCVM-urilor (organismele de plasament colectiv în valori mobiliare) ca urmare a transpunerii unor prevederi ale Directivei (UE) 2019/2162 se asigură un nivel mai mare de uniformizare și claritate cu privire la situațiile în care un OPCVM poate depăși o anumită limită investițională, ca urmare a faptului că acesta investește în obligațiuni garantate care îndeplinesc anumite cerințe stabilite la nivel european, asigurându-se astfel premisele unei protecții sporite a investitorilor în respectivul OPCVM.

Potrivit Expunerii de motive, principalele modificări propuse prin proiectul de lege față de cadrul legislativ actual vizează, în linii mari, următoarele aspecte:

♦ Procedura de aprobare a emisiunilor de obligațiuni garantate

Potrivit legislației în vigoare, includerea activității de emisiune de obligațiuni ipotecare în obiectul de activitate a unei instituții de credit este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, sens în care emitentul are obligația obținerii acestei aprobări pentru efectuarea fiecărei emisiuni de obligațiuni garantate, inclusiv în situația în care acestea sunt parte a unui program de obligațiuni garantate. Aprobarea emisiunii de obligațiuni este condiționată de îndeplinirea unor condiții specifice, iar emisiunea este plafonată la un procentaj maxim din activul bilanțier al emitentului, plafon ce diferă în funcție de o serie de indicatori înregistrați de acesta.

În vederea asigurării transpunerii cerinței prevăzute de Directiva (UE) 2019/2162 ca emitenții să obțină o aprobare pentru un program de obligațiuni garantate, proiectul de act normativ păstrează cerința de aprobare prealabilă pentru includerea în obiectul de activitate a instituției de credit a activității de emisiune de obligațiuni garantate, similar abordării prevăzute de Legea nr. 304/2015, însă aprobarea prealabilă operează pentru întreg programul de obligațiuni garantate, fără ca emitentul să aibă obligația obținerii aprobării băncii centrale pentru fiecare emisiune în cadrul unui program. Totodată, proiectul de act normativ reglementează cerințele minime pentru acordarea aprobării, care urmează a fi detaliate în cadrul de reglementare secundar. Aceste cerințe minime vizează: (i) capacitatea emitentului de a asigura respectarea cerințelor legale pentru emiterea de obligațiuni garantate și de a dispune de o situație financiară curentă și de perspectivă, de natură să asigure premisele protejării intereselor investitorilor și ale altor creditori; (ii) capacitatea emitentului de a genera active care pot deveni active de acoperire, inclusiv din perspectiva asigurării finanțărilor necesare; (iii) desemnarea unor membri ai organului de conducere și ai personalului cu funcții-cheie drept responsabili de programul de obligațiuni garantate; (iv) desemnarea structurii organizatorice responsabile de administrarea emisiunii și a portofoliului de acoperire.

♦ Activele eligibile pentru includerea în portofoliul de acoperire

Potrivit cadrului național în vigoare, portofoliile de acoperire sunt formate din active imobiliare și, într-un procentaj de maximum 20%, din alte active financiare. Directiva (UE) 2019/2162 stabilește anumite categorii de active eligibile ce pot forma portofoliul de acoperire, prevăzând posibilitatea statelor membre de a circumstanția, la nivel național, plaja activelor eligibile afectate garantării, cu luarea în considerare a particularităților cadrului național de reglementare existent la nivelul fiecărui stat membru. De asemenea, Directiva (UE) 2019/2162 stabilește această posibilitate și pentru a crea premisele îndeplinirii obiectivului final de asigurare a unui nivel înalt de protecție a investitorilor. Astfel, în proiectul de act normativ se rețin ca active eligibile: i) active eligibile în temeiul art. 129 alin. (1) lit. a), c), d) și f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și ii) active de acoperire de calitate ridicată, altele decât cele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care să garanteze că emitentul deține un drept de creanță și care să fie garantate cu colateral constituit din garanții reale. Totodată, având în vedere cerința privind calitatea ridicată a activelor eligibile, astfel cum aceasta este prevăzută de Directiva (UE) 2019/2162, din proiectul de act normativ a fost eliminată posibilitatea de a include în portofoliu creanțe garantate cu ipoteci asupra terenurilor virane, precum și creanțe asupra imobilelor aflate în construcție.

♦ Instituția administratorului de portofoliu

Reglementările actuale prevăd că rolul administratorului de portofoliu este acela de a prelua sarcinile emitentului care decurg din activitatea de emisiune de obligațiuni garantate, din momentul în care: (i) emitentului i-a fost retrasă aprobarea de a emite obligațiuni garantate, (ii) portofoliul suport nu mai îndeplinește o serie de cerințe legale și nu sunt perspective ca emitentul să asigure îndeplinirea lor sau (iii) emitentul nu își îndeplinește obligațiile de plată către investitori. Administratorul de portofoliu preia astfel sarcinile de administrare ale emitentului, fiind numit de Banca Națională a României.

În plus, în cazul deschiderii procedurii falimentului emitentului, administratorul de portofoliu este numit de către judecătorul sindic, iar pe parcursul procedurii falimentului administratorul are obligația de a coopera și a face schimb de informații cu lichidatorul judiciar.

Reprezentanții MF menționează în Expunerea de motive că aceste prevederi au fost instituite în lipsa unui cadru de reglementare privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit. „Astfel, având în vedere că, pe de o parte, Directiva (UE) 2019/2162 nu reglementează instituția administratorului de portofoliu și nu impune o anumită conduită în ceea ce privește supravegherea obligațiunilor garantate în caz de faliment, și, pe de altă parte, că la nivel național este, în prezent, asigurată transpunerea directivei europene în materia redresării și rezoluției, pentru ca atribuțiile administratorului de portofoliu să nu interfereze în mod nedorit cu competențele autorității de rezoluție a instituțiilor de credit emitente, proiectul de act normativ nu mai reține instituția administratorului de portofoliu. În cazul falimentului, în cadrul proiectului de act normativ se reține faptul că, pentru protecția investitorilor, plata obligațiunilor garantate nu este accelerată automat în cazul deschiderii procedurii falimentului”, precizează inițiatorii.

♦ Etichetarea

Având în vedere faptul că, în prezent, la nivelul UE, obligațiunile garantate sunt emise cu denumiri și etichete naționale ce înregistrează grade diferite de consacrare, pentru a spori atractivitatea obligațiunilor și a facilita evaluarea calității acestora de către investitori, Directiva (UE) 2019/2162 oferă posibilitatea utilizării, de către emitenți, a două „etichete” pentru obligațiunile emise, respectiv „obligațiune garantată europeană” și „obligațiune garantată europeană (premium)”, stabilind diferențiat condițiile prudențiale în care emitenții de obligațiuni garantate pot utiliza cele două etichete.

În acest sens, proiectul de act normativ prevede următoarele: ▪ în cazul în care obligațiunile garantate sunt emise având la bază portofolii de creanțe care respectă toate cerințele stabilite de proiectul de act normativ, acestea pot fi etichetate drept „obligațiune garantată europeană”; ▪în cazul în care obligațiunile garantate sunt emise având la bază portofolii de creanțe care respectă, în plus față de cerințele stabilite de proiectul de act normativ, și cerințele suplimentare, mai stricte, prevăzute la art. 129 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, acestea pot fi etichetate drept „obligațiune garantată europeană (premium)”. Eticheta „obligațiune garantată europeană (premium)” certifică investitorilor faptul că obligațiunile garantate îndeplinesc cerințele specifice suplimentare din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, având drept rezultat o calitate superioară celor etichetate drept „obligațiune garantată europeană”, iar investiția în astfel de emisiuni beneficiază de un tratament prudențial preferențial, printr-o cerință de capital mai redusă în raport cu cerințele de capital asociate unei investiții în obligațiuni garantate europene.

♦ Modificarea altor acte legislative

Directiva (UE) 2019/2162 modifică următoarele două directive europene:

E.1. Directiva 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în sensul amendării referinței la noțiunea de obligațiune garantată.

În prezent, potrivit dispozițiilor OUG nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, care transpun dispoziții ale art. 52 alin. (4) din Directiva 2009/65/CE, se prevede posibilitatea depășirii, până la un anumit nivel, a unei anumite limite investiționale aplicabile OPCVM-urilor, în cazul în care acestea investesc în anumite tipuri de obligațiuni care îndeplinesc o serie de cerințe, care, la nivel național, se regăsesc la nivelul Legii nr. 304/2015.

Prin proiectul de lege se are în vedere modificarea corespunzătoare a dispozițiilor OUG nr. 32/2012 în vederea transpunerii modificărilor aduse art. 52 alin. (4) din Directiva 2009/65/CE prin Directiva (UE) 2019/2162, sens în care sunt prevăzute dispoziții potrivit cărora posibilitatea depășirii respectivei limite investiționale pentru OPCVM-uri se aplică atât obligațiunilor care îndeplinesc cerințele stabilite de  Legea nr. 304/2015 privind emisiunile de obligațiuni ipotecare, sau, după caz, obligațiunilor emise înainte de 8 iulie 2022 care îndeplinesc cerințele stabilite de legislația altui stat membru ce transpune prevederile art. 52 alin. (4) din Directiva 2009/65/CE, astfel cum se aplică la data la care au fost emise, cât și în cazul obligațiunilor care se încadrează în definiția obligațiunilor garantate în conformitate cu proiectul de lege ori, după caz, în conformitate cu legislația altui stat membru care transpune prevederile art. 3 pct. 1 din Directiva (UE) 2019/2162/EU .

De asemenea, prin proiectul de act normativ se are în vedere abrogarea unor dispoziții ale OUG nr. 32/2012, care transpuneau dispoziții ale art. 52 alin. (4) din Directiva (UE) 2009/65, abrogate prin Directiva (UE) 2019/2162.

E.2. Directiva 2014/59/UE de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, în sensul amendării definiției obligațiunii garantate incluse în această directivă.

Având în vedere că transpunerea Directivei 2014/59/UE la nivel național a fost asigurată prin emiterea Legii nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, proiectul de act normativ cuprinde un articol prin care se modifică Legea nr. 312/2015, în vederea amendării definiției obligațiunii garantate.