Rețele sociale

ECONOMIE

Ministerul Economiei propune noi reglementări referitoare la contractele de vânzare de bunuri

Radio CECCAR FM

Ministerul Economiei a lansat în dezbatere publică un proiect de OUG privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri. Proiectul își propune, în principal, armonizarea deplină cu reglementările comunitare a normelor naționale privind cerințele de conformitate, în contextul în care diferențele principale între normele naționale din statele membre sunt cele care influențează decizia comercianților de a vinde bunuri la nivel transfrontalier sau măsura în care fac astfel de vânzări.

Inițiatorii precizează, în Nota de fundamentare a actului normativ, că propunerea are la bază dispozițiile Directivei 1999/44/CE (care prevede norme minime de armonizare), dar prevede o armonizare deplină a criteriilor de conformitate pentru bunuri, a măsurilor corective aflate la dispoziția consumatorilor în cazul în care bunurile nu sunt conforme cu contractul și a principalelor modalități de punere în aplicare a acestor măsuri corective.

În scopul de a proteja interesele legitime ale ambelor părți la un contract de vânzare, conformitatea este evaluată pe baza unor cerințe de conformitate atât subiective, cât și obiective. Prin urmare, bunurile ar trebui să respecte cerințele convenite între vânzător și consumator în contractul de vânzare. Astfel de cerințe includ cantitatea, calitatea, tipul și descrierea bunurilor, caracterul lor adecvat pentru a corespunde unui anumit scop, precum și obligația ca livrarea bunurilor să conțină și accesoriile convenite și cu toate instrucțiunile.

Având în vedere evoluția constantă a conținutului digital sau a serviciilor digitale încorporate în bunuri digitale sau interconectate cu acestea, vânzătorii pot conveni cu consumatorii să ofere actualizări pentru astfel de bunuri. Conform celor convenite în contractul de vânzare, actualizările pot îmbunătăți și consolida elementul de conținut digital sau de serviciu digital al bunurilor, pot extinde funcționalitățile acestora, le pot adapta la evoluțiile tehnice, le pot proteja împotriva noilor amenințări la adresa securității sau pot avea alte scopuri. Prin urmare, conformitatea bunurilor cu conținut digital sau cu servicii digitale care sunt încorporate în bunuri sau sunt interconectate cu acestea trebuie, de asemenea, să fie evaluată pentru a se stabili dacă elementul de conținut digital sau de serviciu digital al unor astfel de bunuri este actualizat în conformitate cu contractul de vânzare. Nefurnizarea actualizărilor care au fost convenite în contractul de vânzare este considerată drept o neconformitate a bunurilor. În plus, actualizările incorecte sau incomplete sunt, de asemenea, considerate drept o neconformitate a bunurilor, deoarece acest lucru ar însemna că aceste actualizări nu sunt efectuate în modul stipulat în contract.

Pentru a fi conforme, bunurile ar trebui să respecte nu doar cerințele subiective de conformitate, ci și cerințele obiective de conformitate stabilite în acest proiect. Conformitatea este evaluată având în vedere, printre altele, scopul pentru care s-ar utiliza în mod normal bunurile de același tip, livrarea acestora cu accesoriile și instrucțiunile pe care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil să le primească sau corespondențele dintre acestea și eșantionul sau modelul pe care vânzătorul l-a pus la dispoziția consumatorului. Bunurile ar trebui să dețină, de asemenea, calitățile și caracteristicile care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta, în mod rezonabil, având în vedere natura bunurilor și ținându-se seama de orice declarație publică a vânzătorului sau în numele acestuia ori al altor persoane aflate în amonte în cadrul lanțului de tranzacții.

Un mare număr de bunuri trebuie să fie instalate înainte de a putea fi efectiv utilizate de către consumatori. În plus, în cazul bunurilor cu elemente digitale, este de obicei necesară instalarea conținutului digital sau a serviciului digital astfel încât consumatorii să poată utiliza bunurile respective în conformitate cu scopul lor preconizat. Prin urmare, orice neconformitate care rezultă dintr-o instalare incorectă a bunurilor, inclusiv din instalarea incorectă a conținutului digital sau a serviciului digital încorporat în bunuri, sau interconectat cu acestea este considerată drept o neconformitate în cazul în care instalarea a fost efectuată de vânzător sau sub controlul vânzătorului. În cazul în care bunurile erau destinate a fi instalate de către consumator, neconformitatea care rezultă din instalarea incorectă este considerată drept neconformitate a bunurilor, indiferent dacă instalarea a fost efectuată de către consumator sau de către o parte terță aflată în răspunderea consumatorului, altă persoană ce are legătură cu consumatorul  dacă instalarea incorectă a fost cauzată de deficiențe ale instrucțiunilor de instalare, cum ar fi caracterul incomplet sau lipsa de claritate a instrucțiunilor de instalare, care fac instrucțiunile de instalare dificil de utilizat pentru consumatorul mediu.

Pentru a spori gradul de securitate juridică și pentru a elimina unul dintre principalele obstacole din calea pieței interne, directiva armonizează pe deplin măsurile corective de care dispune consumatorul în caz de neconformitate a bunurilor, precum și condițiile în care pot fi exercitate astfel de măsuri corective. În special, în caz de neconformitate, consumatorii au dreptul de a solicita aducerea la  conformitate a bunurilor, de a primi o reducere proporțională a prețului sau de a obține încetarea contractului.

Pentru aducerea la conformitate a bunurilor, consumatorii au posibilitatea de a alege între reparație sau înlocuire. Permițându-le consumatorilor să solicite o reparație ar trebui să se încurajeze un consum sustenabil și s-ar putea contribui la o mai mare durabilitate a produselor. Alegerea consumatorului între reparație și înlocuire este limitată numai în cazul în care opțiunea aleasă ar fi imposibilă din punct de vedere juridic sau factual sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar crea costuri disproporționate pentru vânzător.

Vânzătorul poate să refuze aducerea la conformitate a bunurilor dacă atât reparația, cât și înlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea costuri disproporționate. Același lucru se aplică și în cazul în care fie reparația, fie înlocuirea este imposibilă, iar cealaltă oricare altă măsură corectivă i-ar crea vânzătorului costuri disproporționate. Un exemplu pentru o astfel de situație, dat de recitalul 40 al Directivei (UE) 2019/771, este în cazul în care bunurile sunt situate într-un loc diferit de locul în care au fost inițial livrate, iar costurile de livrare și transport ar putea deveni disproporționate pentru vânzător.

Dacă reparația sau înlocuirea nu au constituit măsuri corective adecvate pentru consumator în ceea ce privește neconformitatea constatată, consumatorul are dreptul la o reducere de preț sau să obțină încetarea contractului. Acest lucru este valabil în special atunci când vânzătorul nu a finalizat reparația sau înlocuirea, ori când împrejurările indică în mod clar că vânzătorul nu va finaliza reparația sau înlocuirea, ori dacă vânzătorul a refuzat aducerea la conformitate a bunurilor deoarece reparația și înlocuirea sunt imposibile sau i-ar crea vânzătorului costuri disproporționate.

Orice garanție comercială oferită consumatorului dă naștere unei obligații juridice pentru garant în condițiile stabilite în certificatul de garanție comercială și în anunțurile publicitare asociate, disponibile în momentul sau anterior încheierii contractului.

Pentru a îmbunătăți securitatea juridică și a evita inducerea în eroare a consumatorilor, actul normativ prevede că, în cazul în care condițiile privind garanția comercială cuprinse în anunțurile publicitare asociate sunt mai favorabile pentru consumator decât cele incluse în certificatul de garanție, prevalează condițiile mai avantajoase. 

Prin actualul proiect, sunt clarificate anumite caracteristici ale Directivei 1999/44/CE în vigoare, cum ar fi faptul că fiecare consumator ar avea dreptul la rezoluțiunea contractului sau la reducerea prețului în cazul în care vânzătorul nu repară sau nu înlocuiește bunurile într-un termen rezonabil. Spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, consumatorul ar avea, de asemenea, dreptul la rezoluțiune în caz de defecte minore. De asemenea, spre deosebire de Directiva 1999/44/CE, propunerea nu ar impune consumatorilor obligația pe care au în temeiul mai multor legislații naționale de a notifica vânzătorului un defect al bunurilor într-o anumită perioadă de timp de la descoperirea acestuia. O schimbare majoră în comparație cu Directiva 1999/44/CE este, cu siguranță, faptul că perioada pentru inversarea sarcinii probei se prelungește la doi ani. Asemenea Directivei 1999/44/CE, propunerea menține dispozițiile privind dreptul consumatorilor de a primi despăgubiri pentru pierderile cauzate de această lipsă de conformitate cu legislația națională.

O altă noutate importantă este faptul că actuala propunere se aplică contractelor de vânzare de bunuri cu elemente digitale care necesită un conținut digital sau un serviciu digital pentru a-și îndeplini funcțiile.

În conformitate cu recitalul 44 al Directivei (UE) 2019/771, statele membre ar trebui să poată prevedea suspendarea sau întreruperea perioadei de răspundere contractuală în cazul reparării, al înlocuirii ori al negocierilor dintre vânzător și consumator în vederea unui acord amiabil. Prezentul proiect prevede prelungirea acestei perioade în cazul ȋn care neconformitatea este remediată prin reparație cu timpul de nefuncționare a bunului, din momentul la care a fost adusă la cunoștința vânzătorului lipsa de conformitate până la predarea efectivă a bunului în stare de utilizare normală către consumator. În cazul în care neconformitatea este remediată prin înlocuire, pentru bunurile care înlocuiesc bunurile neconforme perioada de răspundere contractuală începe să curgă de la data înlocuirii. Proiectul  conține prevederi similare referitoare la suspendarea sau întreruperea perioadei de răspundere contractuală și pentru garanția comercială.

ECONOMIE

ANAF propune introducerea a 23 de noi formulare utilizate în activitatea de colectare a creanțelor fiscale

Radio CECCAR FM

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat astăzi în transparență decizională un proiect de Ordin pentru modificarea OPANAF nr. 1.155/2016 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimerie masivă a unor acte administrative fiscale și procedurale. ANAF reamintește, în Referatul de aprobare care însoțește proiectul de act normativ, că, prin OPANAF nr. 1155/2016 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative fiscale și procedurale, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate categoriile de acte administrativ fiscale utilizate în activitatea de colectare a creanțelor fiscale, emise de organele fiscale centrale și tipărite prin intermediul centrului de imprimerie masivă, valabile fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal central, potrivit legii, și ștampila organului fiscal emitent. Avându-se în vedere modificările legislative intervenite ulterior, o serie de formulare necesare administrării veniturilor bugetare au fost aprobate prin Ordine ale președintelui ANAF.

Prin proiectul de act normativ se are în vedere modificarea și completarea OPANAF nr. 1155/2017, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

➜ eliminarea unui număr de 5 formulare, respectiv:

  • „Decizie de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate/contribuții de asigurări sociale”;
  • „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice”;
  • „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice”;
  • „Decizie privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale pentru persoane fizice”;
  • „Decizie de impunere anuală pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate și a contribuției de asigurări sociale”;

➜ actualizarea denumirii formularului „Notificare privind destinația sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii și din pensii, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult” în sensul reformulării textului, după cum urmează: „Notificare privind destinația sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult” ;

➜ introducerea unui număr de 23 de formulare, respectiv:

  • „Notificare privind nedeclararea contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice”;
  • „Decizie privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoane fizice”;
  • „Decizie de anulare a deciziei privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoane fizice”;
  • „Notificare privind nedeclararea contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice pentru indemnizațiile prevăzute la art. XV alin. (1), (1^1) și (4) din OUG nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu modificările ulterioare, precum și la art. 3 din OUG nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu modificările și completările ulterioare”;
  • „Decizie privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizațiile prevăzute la art. XV alin. (1), (1^1) și (4) din OUG nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu modificările ulterioare, precum și la art. 3 din OUG nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu modificările și completările ulterioare”;
  • „Decizie de anulare a deciziei privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizațiile prevăzute la art. XV alin. (1), (1^1) și (4) din OUG nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu modificările ulterioare, precum și la art. 3 din OUG nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu modificările și completările ulterioare”;
  • „Notificare privind nedeclararea obligațiilor fiscale datorate de persoanele fizice pentru indemnizații reprezentând măsuri în domeniul protecției sociale și pentru unele venituri obținute din străinătate”;
  • „Decizie privind stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate de persoanele fizice pentru unele indemnizații reprezentând măsuri în domeniul protecției sociale și pentru unele venituri obținute din străinătate”;
  • „Decizie de anulare a Deciziei privind stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate de persoanele fizice pentru unele indemnizații reprezentând măsuri în domeniul protecției sociale și pentru unele venituri obținute din străinătate”;
  • „Decizie privind recuperarea sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat, virată în mod necuvenit entităților nonprofit/unităților de cult”;
  • „Decizie privind înregistrarea, din oficiu, în scopuri de TVA potrivit prevederilor art. 316 alin. (10)/art. 317 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”;
  • „Decizie de radiere, din oficiu, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare”;
  • „Înștiințare privind radierea, din oficiu, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare”;
  • „Notificare privind nedeclararea taxei pe valoarea adăugată de către persoanele impozabile prevăzute la art. 11 alin. (6) și (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”;
  • „Invitație privind exercitarea dreptului de a fi ascultat, în cazul neprezentării la primul termen stabilit de organul fiscal în vederea audierii”;
  • „Decizie de impunere din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile prevăzute la art. 11 alin. (6) și (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (190)”;
  • „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile prevăzute la art. 11 alin. (6) și (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (191)”;
  • „Notificare pentru corectarea declarațiilor recapitulative (390VIES)”;
  • „Notificare pentru nedepunerea declarațiilor recapitulative (390VIES)”;
  • „Notificare privind modificarea din oficiu a datelor din Registrul contribuabililor/plătitorilor”;
  • „Decizie privind modificarea din oficiu a datelor din Registrul contribuabililor/plătitorilor (701)”;
  • „Decizie de declarare în inactivitate”;
  • „Notificare privind nedepunerea la termen a cererii de înregistrare a contractelor de închiriere”.
Continuare

ECONOMIE

Importurile de gaze s-au redus cu 10,9% în primele nouă luni din 2024

Radio CECCAR FM

România a importat, în primele nouă luni din 2024, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 1,361 milioane tone echivalent petrol (tep), cu 10,9% mai mică (-166.300 tep) față de cea din perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS), citate de Agerpres. Producția internă de gaze naturale a totalizat, în perioada menționată, 5,635 milioane tep, fiind cu 0,8% peste cea din perioada ianuarie-septembrie 2023 (+42.800 tep).

Conform estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), producția de gaze naturale ar urma să crească, în perioada 2024-2027, cu un ritm mediu anual de 1,7%, după un avans de 1,4% înregistrat în 2023.

Astfel, în ultima Prognoză a echilibrului energetic, pentru 2024 este prognozată o producție de 7,675 milioane tone echivalent petrol, în creștere cu 0,6%, pentru 2025 de 7,79 milioane tep (+1,5%), pentru 2026 de 7,907 milioane tep (+1,5%) și pentru 2027 de 8,176 milioane tep (+3,4%).

În ceea ce privește importurile, pentru anul 2024 este prognozată o creștere de peste 10% a importului de gaze naturale, după care se așteaptă să se manifeste o tendință de reducere, cu un ritm mai pronunțat la orizontul 2027 (-6%), în concordanță cu avansul producției prin intrarea în exploatare a unor noi capacități, dar luând în considerare și o menținere a tranzitului către piețe externe. CNSP estimează pentru 2024 importuri de 2,392 milioane tep (plus 11,1%), pentru 2025 de 2,211 milioane tep (-7,6%), pentru 2026 de 2,150 milioane tep (-2,7%) și pentru 2027 de 2,022 milioane tep (-6%).

Continuare

ECONOMIE

ANAF: Începând din 1 ianuarie 2025, și contribuabilii mici vor transmite fișierul standard de control fiscal

Radio CECCAR FM

Începând cu data de 1 ianuarie 2025, intră în vigoare obligația contribuabililor mici de a depune la organul fiscal central declarația cuprinzând informații din evidența contabilă și fiscală, denumită Declarația informativă D406 (SAF-T), conform prevederilor legale (respectiv, potrivit prevederilor art. 59^1 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și a prevederilor pct. 1 din Anexa 5 la OPANAF nr. 1783/2021 privind natura informațiilor pe care contribuabilul/plătitorul trebuie să le declare prin fișierul standard de control fiscal, modelul de raportare, procedura și condițiile de transmitere, precum și termenele de transmitere și data/datele de la care categoriile de contribuabili/plătitori sunt obligate să transmită fișierul standard de control fiscal), a anunțat astăzi Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), într-un comunicat.

Modelul Declarației este prevăzut în Anexa nr. 2 a OPANAF nr.1783/2021.

Pentru informații detaliate necesare transmiterii unei declarații complete și corecte, contribuabilii pot accesa portalul instituțional, AICI.

Reamintim că Declarația informativă D 406 (SAF-T) este depusă din 1 ianuarie 2022 de marii contribuabili și începând cu data de 1 ianuarie 2023 de contribuabilii mijlocii.

Potrivit precizărilor ANAD, similar cu celelalte două categorii de contribuabili menționate, contribuabilii mici, care vor avea obligația depunerii Declarației informative D 406 (SAF-T) începând cu data de 1 ianuarie 2025, vor beneficia de o perioadă de grație, astfel:

 6 luni pentru prima raportare, respectiv 5 luni pentru a doua raportare, 4 luni pentru a treia raportare, 3 luni pentru a patra raportare, 2 luni pentru a cincea raportare, pentru contribuabilii care au obligația de transmitere lunară a fișierului SAF-T;

▪ 3 luni pentru prima raportare pentru contribuabilii care au obligația de transmitere trimestrială a fișierului SAF-T.

„Pentru a veni în sprijinul contribuabililor, ANAF a elaborat «GHIDUL contribuabilului pentru pregătirea și depunerea Declarației informative D 406 – Fișierul standard de control fiscal (SAF-T)» și «Documentul de asistență pentru pregătirea și depunerea Declarației informative D 406 – Fișierul standard de control fiscal (SAF-T)», în care se regăsesc întrebări și răspunsuri utile pentru completarea corectă și completă a Declarației”, precizează reprezentanții Administrației Fiscale.

Totodată, dacă după studierea documentelor și a informațiilor postate pe portalul ANAF sunt necesare clarificări privind depunerea și completarea declarației D406, contribuabilii le pot solicita la adresa de e-mail saft@anaf.ro.

Continuare

Trending