Ministerul Finanțelor (MF) a lansat în dezbatere publică un proiect Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și OG nr.6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale. Potrivit Notei de fundamentare, la elaborarea proiectului – care are la bază, în principal, propunerile ANAF rezultate din activitatea de administrare a creanțelor fiscale – s-a avut în vedere, între altele, asigurarea unei mai bune încasări de către stat a obligațiilor fiscale ale contribuabililor, precum și necesitatea prevenirii acumulării de noi arierate de către contribuabili, cu riscul accentuării dificultăților financiare în a-și respecta obligațiile de plată.

Astfel, avându-se în vedere necesitatea îmbunătățirii cadrului legal actual în domeniul colectării creanțelor bugetare, astfel încât să se asigure premisele creșterii gradului de încasare a veniturilor la bugetul de stat consolidat, din perspectiva eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și a eșalonării la plată, în formă simplificată, reglementate la Capitolul IV, respectiv Capitolul IV¹ din cadrul Titlului VII din Codul de procedură fiscală, prin noul proiect de OUG se propun următoarele:

♦ Modificarea art. 184 alin. (1), 186 alin. (4) și 193 alin. (4) precum și completarea art. 193 cu un nou alineat, alin. (4¹), în sensul stabilirii obligației contribuabililor de a constitui garanții în procent de minimum 50% din valoarea obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, pentru a beneficia de eșalonarea la plată de cel mult 5 ani, în situația în care contribuabilii dețin bunuri în proprietate insuficiente pentru a constitui garanțiile prevăzute la art. 193 alin. (13) –(15), după caz, din Codul de procedură fiscală. În cazul în care debitorii nu pot constitui garanția de minimum 50%, aceștia pot beneficia de eșalonare la plată pe o perioadă de cel mult 6 luni. În ambele situații, penalitățile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată și se eșalonează la plată;

♦ Modificarea art. 184 alin. (6), în sensul excluderii din sfera eșalonării la plată a obligațiilor fiscale care reprezintă accize. Măsura vizează accizele prevăzute în titlul VIII din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, (respectiv pct. 30-51 din Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat, prevăzut în anexa nr. 3 a OPANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, cu modificările și completările ulterioare);

♦ Abrogarea prevederilor art. 193 alin. (2) referitoare la plafoanele obligațiilor eșalonate la plată sub care nu este necesară constituirea de garanții de către debitori, având în vedere faptul că o astfel de eșalonare la plată se poate acorda pe o perioadă de până la 5 ani fără ca statul să se comporte similar unui creditor privat prudent în recuperarea obligațiilor fiscale restante;

♦ Completarea art. 194 alin. (1) cu o nouă condiție de menținere a eșalonării la plată, respectiv de achitare a accizelor nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acestei decizii, având în vedere că acestea au fost excluse din sfera de acordare a eșalonării la plată;

♦ Modificarea art. 195 alin. (2) și art. 209⁵, alin. (2), pentru a preveni acumularea de arierate și pentru a crea o conduita corecta a debitorilor care beneficiază de eșalonare la plată, reducându-se numărul cererilor de modificare a eșalonării la plată, de la două cereri la o singură cerere. În susținerea necesității reducerii la o singura cerere, vine și faptul ca statul a reglementat deja un sprijin pentru achitarea obligațiilor curente, prin stabilirea unor termene suplimentare, conform art. 194 alin. (1), respectiv art. 209⁴ din Codul de procedura fiscală;

♦ Abrogarea art. 195 alin. (5) și art. 209⁵ alin. (5), referitoare la aprobarea unei alte perioade de eșalonare la plată, a avut în vedere faptul că, prin cadrul legal actual, s-au creat premise ca beneficiarii eșalonărilor la plată să resolicite perioada maximă de acordare a eșalonării la plată, la fiecare modificare a deciziei de eșalonare la plată, ajungându-se astfel la încasarea sumelor reprezentând obligații fiscale restante într-o perioadă de timp extrem de lungă;

♦ Modificarea art. 195 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, în sensul înlocuirii sintagmei „emiterea” cu sintagma „comunicarea”, în vederea corelării cu prevederile art. 48 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului;

♦ În considerarea argumentelor menționate la art. 195 alin. (2) se propune și modificarea art. 200 alin. (1) precum și a art. 209¹⁰ alin. (1) în sensul reducerii la o singură dată într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic, a posibilității debitorului de a solicita menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută, dacă cererea depusă de debitor în acest scop este aprobată de organul fiscal înainte de executarea garanției sau înainte de stingerea tuturor obligațiilor fiscale care au făcut obiectul eșalonării la plată, după caz. În practică pot exista situații în care debitorii beneficiază de menținerea valabilității eșalonării la plată, iar, ulterior, o pierd din nou, astfel încât pot resolicita în anul următor calendaristic menținerea valabilității eșalonării la plată cu toate beneficiile acesteia, respectiv modificarea deciziei de eșalonare (cu prelungirea perioadei de eșalonare la plată). În acest context, există premisa neconformării la plată, având în vedere că prevederea legală le-ar permite prelungirea eșalonării la plată pe o perioadă îndelungată, profitând de neexecutarea patrimoniului pe această perioadă, fapt pentru care se impune modificarea art. 200 alin. (1) care să limiteze depunerea cererilor de menținere a eșalonării la plată;

♦ Completarea art. 209¹ alin. (6), în sensul că nu intră în sfera eșalonării la plată, în formă simplificată, obligațiile fiscale care reprezintă accize, similar cu norma propusă la art. 184 alin. (6), precum și impozitele și contribuțiile sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 47 din Codul fiscal și taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc astfel cum sunt reglementate în OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare (respectiv pct. 65-68, 70 și 71 din Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat, prevăzut în anexa nr. 3 a OPANAF nr. 587/2016, cu modificările și completările ulterioare).

Inițiatorii proiectului menționează, în Nota de fundamentare, că, din analiza comparativă a arieratelor pentru care a fost aprobată eșalonarea la plată în formă simplificată, pentru obligațiile fiscale care reprezintă accize, în perioada 2020-2022, rezultă o scădere în accesarea acestui tip de facilitate fiscală, atât ca număr de contribuabili, cât și ca arierate eșalonate, remarcându-se însă preferința contribuabililor în accesarea eșalonării la plată în formă simplificată, în locul celei clasice. „Referitor la colectarea arieratelor reprezentând accize, în perioada 2019-28.02.2023, nivelul arieratelor din accize a crescut de la 7.802,3 milioane lei, în 31.12.2019, până la 12.217,80 milioane lei, în 31.12.2021, ulterior fiind o tendință de scădere până la 7.175 milioane lei, în 28.02.2023. Precizăm că, accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru o serie de produse stabilite prin Codul fiscal, indiferent dacă acestea provin din producția internă sau din import, cu stabilirea unui regim special în ceea ce privește producția, transformarea, deținerea și depozitarea, cu autorizarea corespunzătoare a activității, condiționat de îndeplinirea unor cerințe prevăzute de lege, pentru care se impune o anumită conduită în plata obligațiilor fiscale cu acest titlu”, se menționează în Nota de fundamentare a proiectului. De asemenea – mai spun inițiatorii, în același document – reglementarea actuală privind facilitatea fiscală pentru impozitele și contribuțiile sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 47 din Codul fiscal și taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc nu corespunde cu normele adoptate în domeniul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale în ceea ce privește stopajul la sursă, precum și cu prevederile Codului fiscal în partea referitoare la acordarea/menținerea unor autorizații condiționat de plata unor obligații la termen.

♦ Completarea art. 209⁴ alin. (1) cu două noi condiții de menținere a eșalonării la plată, în formă simplificată, respectiv de: ▪ achitare a accizelor și a taxelor aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acestei decizii, având în vedere că acestea au fost excluse din sfera de acordare a eșalonării la plată în formă simplificată; ▪ achitarea impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării acestei decizii, având în vedere că acestea au fost excluse din sfera de acordare a eșalonării la plată în formă simplificată;

♦ Modificarea art. 209⁷ alin. (1) în sensul creșterii nivelului dobânzii datorate în cazul eșalonării la plată, în formă simplificată, de la 0,01% la 0,02% pentru fiecare zi de întârziere (ceea ce înseamnă creșterea nivelului dobânzi la 7,3% pe an);

♦ Abrogarea art. 209¹² astfel încât să nu se mai acorde concomitent o eșalonare la plată (clasică) și eșalonare la plată simplificată.

În scopul corelării prevederilor referitoare la menținerea/modificarea restructurării obligațiilor bugetare reglementată de OG nr. 6/2019 cu prevederile din Codul de procedură fiscală privind eșalonarea la plată s-a propus reducerea numărului cererilor de modificare/menținere a înlesnirilor la plată de la două cereri într-un an calendaristic sau, după caz, într-o fracțiune de an calendaristic, la una singură.

Potrivit inițiatorilor proiectului, măsurile propuse în sfera eșalonărilor la plată, a eșalonărilor la plată, în formă simplificată ori în cazul restructurării obligațiilor bugetare au în vedere dificultățile întâmpinate în activitatea practică, respectiv faptul că legislația referitoare la acordarea facilităților fiscale a permis contribuabililor să acumuleze obligații de plată fără ca organul fiscal să fie abilitat să acționeze în timp util și a determinat ca un număr mare de societăți să depună cereri/notificări beneficiind de suspendarea executării silite cu impact semnificativ în creșterea arieratelor curente.