Ministerul Finanțelor (MF) a lansat în dezbatere publică un proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, care are în vedere transpunerea în legislația națională a Directivei (UE) 2020/284 a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată, care urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2024.

În ceea ce privește Titlul VII – Taxa pe valoarea adăugată, proiectul propune următoarele:

♦ Pentru compatibilizare cu prevederile art. 90 alin. (1) din Directiva TVA, astfel cum au fost interpretate de CJUE în cauza C – 717/19, este necesară modificarea art. 287 lit. c) din Codul fiscal, în sensul eliminării trimiterii la prevederile art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, care condiționează ajustarea bazei de impozitare a TVA pentru reduceri de preț acordate ulterior livrării de bunuri/prestării de servicii de faptul ca acestea să fie acordate ”direct clienților”. Astfel – spun inițiatorii proiectului în Expunerea de motive – va fi posibilă ajustarea TVA colectate inițial de persoanele impozabile pentru toate reducerile de preț acordate ulterior, indiferent că acestea sunt acordate direct clienților sau prin alte mecanisme de reducere a prețului. De asemenea, este necesară și introducerea unei prevederi în cadrul art. 330 în vederea stabilirii unui document centralizator pe baza căruia persoanele impozabile să efectueze ajustarea bazei de impozitare a TVA pentru reducerile care nu sunt acordate direct clienților.

♦ Ținând cont de recomandările Comisiei Europene din Ghidul TVA privind Ghișeul unic european, se propune clarificarea termenului limită de depunere a declarațiilor speciale aferente regimurilor speciale prevăzute la art. 314, 315 și 315^2 din Codul fiscal, cu referire expresă la ultima zi calendaristică a lunii, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare. Vor fi astfel evitate situațiile în care, deși declarația aferentă regimurilor speciale prevăzute la art. 314, 315 și 315^2 din Codul fiscal, era depusă în termen potrivit legislației din România, exista posibilitatea ca potrivit legislației din statele membre de consum să se considere că termenul respectiv a fost depășit, iar persoanei impozabile care aplică regimul special în România să îi fie aplicate dobânzi și penalități pentru depășirea termenelor de depunere, respectiv de plată, de către statele membru de consum.

♦ Se propune abrogarea prevederilor art. 316 alin. (6^1) și (6^2) din Codul fiscal referitoare la posibilitatea desemnării unui reprezentant fiscal autorizat în cazul operațiunilor prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, având în vedere că obligațiile ce revin persoanelor impozabile nestabilite și neînregistrate în scopuri de TVA în România, inclusiv pentru aceste operațiuni, pot fi îndeplinite prin reprezentantul fiscal prevăzut la art. 316 alin. (7) din Codul fiscal.

♦ În vederea transpunerii în legislația națională a prevederilor Directivei (UE) 2020/284 a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de servicii de plată, se propun următoarele: ● definirea noțiunilor de „serviciu de plată”, „plată”, „plătitor”, „beneficiar al plății”, „stat membru de origine”, „stat membru gazdă”, „cont de plăți” prin trimitere la prevederile Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, prin care a fost transpusă în legislația națională Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE; ● definirea noțiunilor „IBAN” și „BIC” prin trimitere la prevederile Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009; ● introducerea de obligații pentru prestatorii de servicii de plată pentru care Romania este stat membru de origine, respectiv stat membru gazdă, în sensul Legii nr. 209/2019, de a păstra evidențe ale plăților și ale beneficiarilor plăților, pentru a permite autorităților competente să efectueze controale în vederea combaterii fraudei în domeniul TVA, în situația în care sunt îndeplinite două condiții: ▪ plățile au caracter transfrontalier, ▪ este depășit plafonul de 25 de plăți transfrontaliere către același beneficiar al plăților, într-un trimestru calendaristic; ● se va considera că o plată este transfrontalieră în cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului se află într-un stat membru, iar prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se află într-un alt stat membru, într-un teritoriu terț sau o țară terță; ● în situația în care, pentru o anumită plată, cel puțin unul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului se află într-un stat membru, obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere revine prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății; ● în situația în care, pentru o anumită plată, niciunul dintre prestatorii de servicii de plată ai beneficiarului nu se află într-un stat membru, obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere revine prestatorului de servicii de plată al plătitorului; ● clarificarea faptului că în situația în care prestatorilor de servicii de plată le revine obligația de păstrare a evidențelor referitoare la plățile transfrontaliere, această obligație intervine pe o perioadă de trei ani calendaristici de la sfârșitul anului calendaristic al datei plății; ● introducerea obligației de punere la dispoziția autorităților competente a evidențelor, în conformitate cu art. 24b din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, respectiv prin intermediul unui formular electronic standard, până cel târziu la sfârșitul lunii care urmează după expirarea trimestrului calendaristic la care se referă informațiile; ● clarificarea modalității de determinare a locației plătitorului, respectiv beneficiarului plății prin corelare cu codul IBAN al contului de plăți sau oricărui alt identificator care identifică locația, sau în absența unor astfel de identificatori, cu codul BIC sau oricare alt cod de identificare comercială care identifică locația prestatorului de servicii de plată care acționează în numele plătitorului/beneficiarului; ● precizarea informațiilor pe care trebuie să le conțină evidențele păstrate de prestatorii de servicii de plată, respectiv informațiile privind plățile și beneficiarul plăților.

La Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale, proiectul de lege lansat în dezbatere publică propune următoarele:

♦ Abrogarea alin. (2^2) de la art. 342 din Codul fiscal potrivit căruia actualizarea anuală a nivelului accizei pentru bere prevăzut la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 de la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal să fie limitată la un procent anual care va fi stabilit până la 31 octombrie 2023, având în vedere că intervenția legislativă adusă prin Legea nr. 370/2022 privind aprobarea OG nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale, este de natură să conducă la impredictibilitate fiscală și este discriminatoriu față de regula generală privind actualizarea nivelului accizelor pentru produsele care fac parte din grupa alcool și băuturi alcoolice. „În plus, astfel cum reiese și din ședința de plen a Camerei Deputaților din data de 16 noiembrie 2022, în cadrul căreia a fost dezbătut proiectul de lege privind aprobarea OG nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale, a fost susținut pentru admitere doar amendamentul de la marginal 63 ce viza actualizarea, începând cu 1 ianuarie 2024, a nivelului accizelor pentru produsele prevăzute la nr. crt. 1 – 5 din anexa nr. 1 de la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal, cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2022 – septembrie 2023, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică, respectiv introducerea la art. 342 din Codul fiscal a alineatului (2^1). În cadrul procesului de vot s-a produs o eroare ce a condus la preluarea în întregime a amendamentului de la marginal 63”, precizează inițiatorii, în Expunerea de motive;

♦ Introducerea de dispoziții similare în cazul gazului natural, în ceea ce privește consumul în scop tehnologic, cu cele de la energia electrică, respectiv reglementarea situațiilor în care pentru consumul de gaz natural, în anumite limite stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), nu intervine obligația de plată a accizelor;

♦ Abrogarea alin. (5) de la art. 414^10 și alin. (5) de la art. 414^18 din Codul fiscal având în vedere că în cadrul procesului de avizare interministerială a OG nr. 4/2022 s-a primit propunerea de eliminare a prevederilor din cuprinsul actului normativ care vizau reglementarea la nivel de ordin a procedurii și condițiilor de soluționare a contestațiilor în cazul revocării atestatului de destinatar certificat sau expeditor certificat întrucât ar putea conduce la încălcarea principiului liberului acces la justiție și, dintr-o eroare, respectivele prevederi nu au fost eliminate și din cadrul acestor articole din Codul fiscal.

Inițiatorii proiectului de lege consideră că acesta va avea un impact favorabil asupra mediului de afaceri deoarece, prin păstrarea de către prestatorii de servicii de plată de evidențe referitoare la plățile transfrontaliere și punerea acestora la dispoziția autorităților fiscale, acestea vor dispune de mai multe informații pentru a detecta frauda în materie de TVA în sectorul comerțului electronic și pentru a colecta TVA suplimentară. „În acest fel, persoanele impozabile de bună credință care îndeplinesc condițiile legale vor beneficia de condiții de concurență mai echitabile”, se subliniază în Expunerea de motive.