Ministerul Economiei a lansat în consultare publică un proiect de OUG privind o mai bună asigurare a respectării normelor legale în materie de protecție a consumatorilor și modernizarea acestor norme. Demersul legislativ are loc în contextul în care la nivelul Uniunii Europene s-a constatat necesitatea asigurării unei mai bune aplicări și respectări a normelor în domeniul protecției consumatorilor și a modernizării acestora, în conformitate cu evoluțiile din domeniul digital, precum și importanța reducerii sarcinii de reglementare în anumite domenii.

Proiectul de OUG acoperă un domeniu larg de reglementare, modifică patru acte normative în vigoare, respectiv: ▪ Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor; ▪ Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ȋncheiate ȋntre profesioniști; ▪ OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ▪ HG nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a prețurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare. De asemenea, proiectul transpune ȋn legislația națională o serie de reglementări europene.

Inițiatorii proiectului precizează, în Nota de fundamentare, că actul normativ are în vedere, între altele, următoarele aspecte:

♦ Legea nr. 193/2000 se propune a se modifica avându-se în vedere interpretările contradictorii date actelor normative în vigoare, în scopul clarificărilor, pentru o mai bună înțelegere a legii, și, totodată, pentru ca asociațiile de protecție a consumatorilor să poată avea atribuții bine stabilite prin actul normativ;

♦ Modificările au ca scop reducerea termenelor de soluționare a litigiilor  având ca obiect constatarea clauzelor abuzive care durează în prezent minimum 3-4 ani, iar protecția consumatorilor este diminuată prin prelungirea reparării discrepanțelor contractuale. Aceste modificări au fost propuse având în vedere atât practica judiciară, cât și problemele întâmpinate în punerea în executare a dispozițiilor instanțelor de judecată;

♦ Existența lacunelor legislative a creat posibilitatea pentru unii operatori de evitare a modificărilor contractuale. Mai mult decât atât, prin aceste modificări se preconizează o protecție sporită a consumatorilor, dar și o finalitate benefică în sensul restituirii sumelor încasate în mod abuziv;

♦ De asemenea, se încearcă și o degrevare a instanțelor de judecată prin acordarea posibilității obținerii, în cadrul unui singur litigiu, atât a constatării clauzelor abuzive, cât și a restituirii sumelor încasate în mod abuziv. În cadrul controalelor realizate la operatorii economici, aceștia au prezentat un anumit număr de contracte ca fiind incidente documentului de control, însă, ulterior, s-a constatat o nerecunoaștere a acestora în fața instanțelor de judecată. Din practica judiciară a rezultat o amânare în plus a soluționării cauzelor de până la 2 ani dacă instanțele de judecată suspendau cauzele până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. În aceest context, se propune introducerea art 14¹ pentru soluționarea litigiilor într-un termen rezonabil;

♦ Impunerea unor sancțiuni mai eficace, mai proporționale și mai disuasive atât în cazul încălcărilor la nivel național – când comerciantul și consumatorul au reședința în România, cât și în cazul încălcărilor transfrontaliere pe scară largă și încălcărilor pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, reglementează modul în care autoritățile naționale responsabile de protecția consumatorilor conlucrează pentru a aborda încălcările transfrontaliere ale legislației privind protecția consumatorilor. În special, acesta se concentrează asupra încălcărilor pe scară largă care aduc prejudicii consumatorilor din mai multe state membre și asupra încălcărilor pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Pentru acest tip de încălcări pe scară largă, autoritățile naționale pot fi nevoite să impună, într-un mod coordonat, sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Cu toate acestea, în UE, sancțiunile disponibile pentru încălcările legislației privind protecția consumatorilor sunt foarte diferite și sunt adesea stabilite la un nivel scăzut. În temeiul propunerii, autoritățile naționale vor avea competența de a impune, pentru astfel de încălcări pe scară largă, amenzi cu valoare maximă de minimum 4% din cifra de afaceri a comerciantului. La un nivel mai general, autoritățile naționale decid cu privire la nivelul sancțiunilor pe baza unor parametri comuni, în special cu privire la caracterul transfrontalier al încălcării. Aceste norme consolidate privind sancțiunile vor fi introduse în cele patru acte normative naționale vizate;

♦ Dreptul la măsuri reparatorii individuale pentru consumatori. Conform noilor prevederi, consumatorii vor avea dreptul la măsuri reparatorii individuale atunci când sunt afectați de practici comerciale neloiale, cum ar fi tehnicile de marketing agresive. În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziție atât măsuri reparatorii contractuale, cât și măsuri reparatorii necontractuale.

Măsurile reparatorii contractuale ar trebui să includă cel puțin dreptul la încetarea contractului. Măsurile reparatorii necontractuale ar trebui să includă cel puțin dreptul la despăgubiri pentru daune.

Aceste drepturi sunt adăugate la Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor .

♦ O mai mare transparență pentru consumatori pe piețele online. În prezent, atunci când vizitează piețe online, consumatorii se confruntă cu o varietate de oferte din partea furnizorilor terți care își vând produsele sau serviciile pe piața online (și cu oferte ale înseși pieței online). Consumatorii nu știu întotdeauna cum au fost clasificate ofertele pe care le primesc pe piața online și nici de la cine cumpără (de la comercianți profesioniști sau de la alți consumatori). Numeroși consumatori au impresia că achiziționează produse oferite de piața online, încheind astfel un contract cu aceasta. În realitate, aceștia cumpără de la un furnizor terț înregistrat pe piața online care nu este comerciant. În consecință, consumatorii pot crede în mod eronat că au de-a face cu comercianți profesioniști (și că beneficiază, prin urmare, de drepturile consumatorilor). Această confuzie poate crea dificultăți în cazul în care apar probleme legate de o achiziție online, deoarece nu este întotdeauna ușor să se stabilească cine este responsabil. Propunerea introduce în OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cerințe suplimentare privind informațiile, care impun piețelor online să informeze în mod clar consumatorii cu privire la parametrii principali care determină clasificarea ofertelor, dacă contractul este încheiat cu un comerciant sau cu o persoană fizică, dacă se aplică legislația privind protecția consumatorilor și cine este comerciantul (furnizorul terț sau piața online) responsabil pentru asigurarea respectării drepturilor consumatorilor legate de contract (cum ar fi dreptul de retragere sau garanția juridică).

În plus, consumatorii care folosesc aplicații digitale precum piețe online, instrumente de comparare, magazine de aplicații sau motoare de căutare se așteaptă să primească rezultate „naturale” sau „organice” în urma căutărilor efectuate, bazate pe relevanța acestora în raport cu căutările lor, și nu pe plățile efectuate de către terți.

Totodată, inițiatorii proiectului precizează că dispozițiile relevante ale Legii nr.363/2007 ar trebui clarificate pentru a preciza faptul că platformele online trebuie să indice rezultatele căutării care conțin „plasări plătite de produse”, în cazul cărora terții plătesc pentru o clasificare mai bună, sau „includere plătită”, în cazul cărora terții plătesc pentru a fi incluși în lista rezultatelor căutării.

♦ Extinderea protecției consumatorilor la serviciile digitale – propunerea extinde domeniul de aplicare al OUG nr. 34/2014 la serviciile digitale pentru care consumatorii nu plătesc, însă oferă date cu caracter personal, cum ar fi: stocarea în cloud, platformele de comunicare socială și conturile de email.

Având în vedere creșterea valorii economice a datelor cu caracter personal, serviciile respective nu pot fi considerate a fi pur și simplu „gratuite”. Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă același drept la informații precontractuale și dreptul de a anula contractul în decursul unei perioade de retragere de 14 zile, indiferent dacă plătesc pentru un serviciu sau oferă date cu caracter personal;

♦ Propunerea introduce posibilitatea  de a adopta reguli privind anumite forme și aspecte ale vânzărilor în afara spațiilor comerciale. În timp ce vânzările în afara spațiilor comerciale constituie un canal de vânzări legitim și bine stabilit, propunerea clarifică faptul că Legea 363/2007 nu împiedică adoptarea unor norme care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce privește unele practici de marketing sau de vânzare deosebit de agresive sau înșelătoare în contextul unor vizite nesolicitate efectuate de comerciant la domiciliul consumatorului sau în ceea ce privește excursiile comerciale organizate de comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produsele către consumatori, în cazul în care astfel de restricții sunt justificate din motive legate de ordinea publică sau respectarea vieții private;

♦ Clarificarea normelor privind practicile de marketing înșelătoare pentru produsele cu dublu standard de calitate. Propunerea modifică Legea 363/2007, precizând în mod explicit faptul că o practică comercială care implică marketingul unui produs ca fiind identic cu un același produs comercializat în mai multe alte state membre, în cazul în care cele două produse au o compoziție sau caracteristici semnificativ diferite, și care, astfel, determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o, este o practică comercială înșelătoare pe care autoritățile competente ar trebui să o evalueze și să o abordeze de la caz la caz, în conformitate cu dispozițiile directivei menționate.

♦ De asemenea, prin propunerea de act normativ, se introduce un articol nou în HG nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a prețurilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare privind informațiile pentru consumatori legate de reducerile de preț. Orice notificare de reducere a prețului trebuie să indice clar prețul aplicat anterior de comerciant (prețul anterior). Prețul anterior reprezintă cel mai scăzut preț practicat de comerciant în perioada ultimelor 30 de zile înainte de data aplicării reducerii de preț.

Actul normativ prevede opțiuni de reglementare la nivel national în ceea ce privește bunurile care sunt susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid (în special alimentele), reducerile de preț continue și bunurile care au fost prezente pe piață mai puțin de 30 de zile.

În structurile care practică vânzări în regim de outlet, care au o anumită specificitate și anumite caracteristici particulare față de alte tipuri de vânzări și în care se comercializează produse care îndeplinesc anumite condiții, se practică tot o reducere de preț. Pentru acest tip de vânzare, s-a considerat oportun să se introducă prevederi mai detaliate privind informațiile destinate consumatorilor legate de reducerile de preț.